Virgil Ciucă: Aduceți Basarabia acasă*. Cronică literară, de Dan Ionescu

Virgil Ciucă: Aduceți Basarabia acasă (Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2016)

*Cronică apărută în revista „Scrisul Românesc”, 2017

Volumul de lirică patriotică, Aduceți Basarabia acasă (Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2016), semnat de Virgil Ciucă, este dedicat „Generației care va avea curajul și dorința de a se sacrifica pentru reîntregirea pământului și a neamului românesc”, așa cum a fost generația de la 1918, înfăptuitoare a Marii Uniri. Dezideratul poetului este susținut și de aspectul primei coperți, pe care apare harta României Mari. Câteva dintre argumentele de natură istorică ale realipirii sunt exprimate în poemul care conferă titlul volumului:

„Căci este plai cu suflet românesc”, „Pământ străbun din zestrea dacilor”; totuși, primează acest motiv de natură umană: „Basarabenii ne sunt frați de sânge”. Limba română reprezintă cel mai bun factor de unire: „La mulți ani, limbă română / Țării să-i fii scut / La mulți ani / Vocea-ți răsună dincolo de Prut!” (La mulți ani, limbă română). Până la Unirea propriu-zisă, devine primordial ca Basarabia „să fie adusă acasă” din punct de vedere cultural; ulterior, nici nu ar mai conta dacă politic și administrativ ne-ar mai aparține.

Îndemnul la cunoașterea frumuseților naturii amintește de chemarea fetei din Floare albastră, adresată studiosului imberb. Aceeași matimă a pragmatismului mai folositor (în unele situații) ca meditația survine paralelismului dintre cele două spații, terestru și celest, poetul reînnoind expresia „carpe diem” cu poliloghia pădurii în primăvară. Nimic nu întrece în măiestrie cântatul privighetorii: „Nu mai irosiți chemarea / Clipelor ce vă înconjoară / Ascultați privighetoarea / Care cântă până-n vară. // Cum de vă visați în astre / Să vă legene comete? / Pe cărările sihastre / Veți culege doar regrete”.

Însăși viața autorului, împărțită între New York și București, îi permite schimbarea unghiului de vedere asupra lucrurilor și, implicit, asumarea unor concluzii ferme, chiar asupra biografiei lui. Exilul, comparat cu o „iapă șargă”, l-a depărtat de impresia originii pământene, ca un luceafăr cu obiective inversate. În locul pierderii atuurilor condiției imortale, pentru altele improprii și limitate, autorul și-a propus, față de Hyperion, dobândirea impresiei de zbor care să crească invers proporțional cu masa, astfel încât el să-și pară sieși o albină căutând nectarul, ca simbol al nemuririi, într-un sentiment: „Am plecat de ani în lumea largă / Să găsesc o rodie pe rod / Călărind semeț o iapă șargă / Ignorând că m-am născut din glod // Colindând pământuri din pustie ? Să culeg nectarul din amor”.

Cu o lirică situată, din punct de vedere stilistic și tematic, între folclor și atenția artistică a lui George Coșbuc pentru universul fanic (după cum definea L. Blaga universul cunoscut), Virgil Ciucă manifestă interes pentru tradiția religioasă, însă, consideră el, o atitudine nechibzuită față de icoană (ca unul dintre principalele elemente ale exercitării credinței) va facilita amestecul absurdului în traiul cotidian, în primul rând, prin vulnerarea raportului dintre aparență și esență. Diferența dintre ce par credincioșii, învăluiți în straie de prinți, și de fapt ce au devenit pe dinăuntru, tot mai insensibili, precum o stană de piatră, ar accentua propriul lor supliciu, fiind în pericolaprecieze falsele valori în detrimentul celor autentice: „Zâmbim sarcastic la icoană / Pictată în culori de mai / De ne trezim devenim stană / Ascunși sub mantie de crai // Absurduri din simțirea noastră / Le protejăm / Deși ne dor”.

Cartea Aduceți Basarabia acasă poate fi considerată un testament liric modern, dar și un mijloc prin care autorul transmite cu har cititorilor experiența personală în mai multe domenii, precum procedau poeții latini.

Lasă un răspuns