Viitorul cărții

Înainte de Colocviile „Scrisul Românesc” – 2012, recitind o carte

de Dan Ionescu

Anual, la sfârșit de octombrie, Revista și Editura „Scrisul Românesc”, sub direcția prof. univ. dr Florea Firan, organizează colocvii tematice, la care participă academicieni, profesori universitari, scriitori, critici și istorici literari, directori și redactori de reviste culturale din țară și din străinătate. Varietatea abordării temei este asigurată de această participare consistentă. Comunicările sunt publicate în revista „Scrisul Românesc”, apoi într-un volum. Viitorul cărții se intitulează cel din 2010, care cuprinde textele autorilor care s-au înscris la colocvii, inclusiv ale celor care n-au putut să le susțină în mod direct, din varii motive (…).

Tema pusă în dezbatere pornește de la temerea că va dispărea cartea, obiectul cel mai potrivit pentru răspândirea și păstrarea cunoașterii și că revoluția digitală ar putea să o înlocuiască. (Florea Firan, în Prefață la Viitorul cărții, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2011, 204 p.).

Gabriel Coșoveanu a vorbit despre Cartea noastră cea de toate zilele, inducând ideea că lectura este necesară la fel ca pâinea, cum în Romanul adolescentului miop, sugera Mircea Eliade. Irina Mavrodin, sub un titlu dilematic: Viitorul cărții?, a ținut o comunicare plină de temeri, nu în sensul supraviețuirii cărții pe format clasic ori electronic, cât mai ales, dacă va mai fi un bun căutat cu fervoare de tineri. La fel, Paul Cornea, deși mult mai tranșant: Mai are cartea viitor?. Ovidiu Ghidirmic a încercat să pună ordine în lucruri, ca nu cumva să apară semnul egal între carte și diverse forme ale comunicării scrise, iar acumularea de informație de pe internet să fie considerată cultură: Puterea cărții sau Informația și cultura. Despre diversitatea cărții s-a exprimat C. M. Popa (Libridiversitate). Poetul Ioan Es. Pop a scris despre părăsirea ocupațiilor domestice ori de câmp: treierat ș.a., în favoarea cărții. L-au împins la această schimbare epocală, romanele lui Dostoievski. În antologie, figurează poeme semnate de Mihai Eminescu (Cărțile), Tudor Arghezi (Ex libris), Andrei Codrescu și Nina Cassian. Cornelia Cârstea face o separație între destinele uman și livresc (Destinul contemporan al cărții), primul, perisabil, dar cu șansă de a fi salvat de al doilea, etern. Prin atributul de a atrage cititorul în spațiul ei, oferindu-i, cu fiecare pagină, alte dimensiuni, cartea pare unui lector pasionat ca Adrian Cioroianu, un Paradis în schimbare. Paralela Cartea de hârtie versus carte electronică îl ajută pe Gheorghe Păun să pună în lumină concluzii interesante. Sorana Georgescu-Gorjan nu-și pune decât o singură problemă: Viitorul cărților despre Brâncuși în România. Parafrazând termeni în domeniu, Marian Victor Buciu ajunge la un titlu deosebit, care îmbină nuanțe arhaice și neologice : Bookisind despre viitorul scrisului. Problematica de asemenea e profundă: cum evoluează scrisul, baza cărții, față de formele în care transpare, electronică sau printată. Ca despre o luptă între titani, scrie Ion Buzera (Metamahia sau lupta cărții cu internetul). Ileana Firan schimbă unghiul de vedere, îl depărtează, pentru a observa mai bine modulațiile (Viitorul cărții văzut de la Paris / Cartea imprimată vs cartea digitalizată). Comunicările lui Ionel Bușe, Ioan Lascu și Mihai Ene sunt Despre logos, despre Cărțile, din amintirile mele și despre Viitorul (cărții) sună. Bine?. Eventualitatea ca din vitrine să dispară cartea provoacă o imensă părere de rău lui Carmen Firan: Cartea la trecut?. Pe versurile lui Bacovia, traduse în Franța, se lua, acum destui ani, mai multă valută ca pe tractoarele de la Brașov. Amănuntul ne este sugerat de Adrian Sângeorzan (Valută forte). Am închinat o viață cărților (și tot ar închina), mărturisește Geo Constantinescu, în timp ce Dumitru Radu Popescu nu uită că în propria copilărie a stat cu cartea în mână (Copilul cu cartea în mână născut). Despre Ritmul pendular al valorilor culturale scrie Gabriela Rusu-Păsărin, iar Ion Parhon, despre Har și dar. Alte eseuri vin din sfera preocupărilor semnatarilor: Florin Rogneanu (Polifonia cărților), Florentina Anghel (Cartea din seif), Adrian Boldișor (Eterna reîntoarcere a cărții), Maria Tronea (Carte vie, carte moartă), Constantin Zărnescu (Dreptul la carte), Aloisia Șorop (Vând casă cu carte și piscină), Rodica Păvălan (Cartea viitorului – de la îmbogățire la regenerarea spiritului).

În concluzie, În lume se citește – afirmă Dan I. (p. 177), iar cărțile trebuie să existe în biblioteci, pentru a fi de folos profesorilor, studenților și elevilor, oricui este interesat să privească în viitor și mai ales, în sine.

 

Lasă un răspuns