Viaţa Sfântului Antonie cel Mare, de Liviu Florian Jianu

images

A fost odată o piatră care a învăţat multe despre pietre.

Verbul to be, verbul bâti, verbul être.

Şi a ajuns atât de rece

Încât toate pietrele care o cunoşteau

Se gândeau, fără de voia lor:

,,Oare care dintre noi

O va ajunge, şi-o va întrece?”

Pietrei filozofale i se cerea sfatul

Şi datul

În orice împrejurare:

Cu fiecare sfat,

Greutatea ei creştea,

Precum umbra ei,

Tot mai mare.

 

Şi împăratul pietrelor, crescând,

O umplea cu piatră, golind-o de gând.

 

Piatra a ridicat ochii spre cer

Şi a plâns, cum numai pietrele ştiu

Să se lepede de mister.

 

A coborât la piatră o piatră de mică

Şi i-a spus: ,,du-te-n pustiu, fă-te mică.

Deşert este şi înainte, şi înapoi,

Asta o ştim numai noi,

Pietrele de noroi.

Şi totuşi, avem datoria,

Faţă de Dumnezeul stanelor de piatră,

Să stăm de vorba cu El

În pustiul limbii de piatră.”

 

Şi piatra lăsă tot

Şi a plecat

Foarte liber

Şi foarte curat.

 

Ajungând în pustiu,

S-a rugat, cum numai pietrele ştiu.

Şi Dumnezeul pietrelor s-a îndurat de ea

Şi i-a arătat paradisul.

 

Piatra a încremenit în inima ei

Şi a oftat: ,,dacă el este ca nisipul

În univers,

Cum va ajunge la Tine, Doamne,

Piatra mea, cea atât de grea

Şi atât de goală la înţeles?”

,,Atâta rană

Am pus în tine, piatră filozofală,

Că tot paradisul

De vei voi, nu o să-ţi tulbure visul.

Şi atâta dragoste este în tine,

Că toate Mările

De te vor bate

Nu te vor smulge de lângă mine.”

 

Tăcu piatra.

Odată, târziu,

Când dragostea nu i se mai părea în pustiu,

A ridicat iar oul spre cer, şi a întrebat:

,,Dumnezeu al pietrelor,

Cine te iubeşte mai mult decât piatra mea de asfalt?”

,,Du-te la Alexandria, cu gândul, piatră filozofală,”

I-a răspuns cerul:

,,prima piatră care o să-ţi vină în minte

Stă la mine în poală.”

 

Plecă piatra.

Îi ieşi în gând o piatră de cretă

Care lipea pietrelor de rând

Blacheuri pe etichetă.

,,Asta?” ,,Asta.” ,,Dar ce face ea?”

,,Nimic. Toată ziua. Serveşte alte pietre.

Şi seara spune: <<Sunt cea mai ticăloasă piatră de pe pământ.

Nu fac nimic toată ziua.

Iartă-mă, Dumnezeu al pietrelor,

Şi fă-mă pământ.>>”

Lasă un răspuns