Un erou al timpului nostru…

S-a întâmplat astăzi…

un.erou.al.timpului.nostru

 

1824 – S–a născut (la Paris) Alexandre Dumas–fiul, al cărui nume a devenit celebru în 1848 după apariția romanul „La Dame aux camélias”

1835 – S–a născut Giosuè Carducci, poet, prozator şi eseist italian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1906

1841 –  A decedatMihail Lermontov, poet, prozator si dramaturg rus (n.15.10.1814)

1962 – A murit Richard Aldington, scriitorul britanic (n.08.07.1892).

1978 – S-a născut scriitorul Sorin Stoica.

1983 – A murit poetul Teodor Balş (n.09.02.1924).

 

Demonul (Демон)

(de Mihail Lermontov)

Doar un cuvânt, atâta-ti cer !
Cu el poti sa ma-ntorni, copila,
Din nou la bine si la cer.
Cu valu-i sfânt, a ta iubire
Sa ma-nvesminte, iar sa fiu,
Acolo, înger nou si viu,
Patruns de-o noua stralucire.
O, numai sa m-asculti cersesc,
Sunt robul tau si te iubesc !
De când ti-am întâlnit privirea
Am început ca sa urasc
Puterea mea si nemurirea.
Eu bucuriile lumesti
Le pizmuiesc, desi-s desarte;
Ma doare ca nu-s viu cum esti,
Mi-e groaza sa te stiu departe.

Ce-i vesnicia-mi fara tine ?
Si nesfârsita-mi forta, ce-i ?
Cuvinte goale si straine,
Un templu vast, dar fara zei!

Ti-am pus puterea-mi la picioare
Si drept icoana te-am ales.
Da-mi dragostea ce se-nfiripa,
Dau nemurirea mea pe-o clipa;
Tamara, crede-mi sfântul tel:
Ca-n dragoste, precum si-n ura,
Eu sunt statornic, eu nu-nsel !
Eu, fiul haurilor reci,
Spre stele te-oi purta de mâna;
Vei fi pe univers stapâna
Si draga mea vei fi pe veci;
Privi-vei lumea de departe,
Neîncercând compatimiri,
Pamântul – fara fericiri
Si frumusete, fara moarte –

Dar poate tu nu stii ce-nseamna
Iubirea unui muritor ?

Nu ! Afla : nu ti-e dat de soarta,
Prietena, ca , pasnic stând,
Tu sa te ofilesti curând
Ca jertfa-a pizmelor de rând;
În lumea-ti strâmta si desarta,

Tu lasa vechile dorinti,
Si lumea, sortii ei meschine;
În schimb am sa-ti deschid depline
Si nestiute cunostinti;
Iar duhurile mele, toate,
Smerite te-or slavi atunci,

Luceafarului eu cununa
Smulgând-o ti-o voi da în dar,
Si roua ce-oglindeste luna
Pe-a ta cununa-am sa presar;
Ti-oi fauri o cingatoare
Din asfintit fâsii rupând,
Si tot vazduhul strabatând
Le-oi adapa cu arome rare;

Din nestemate-ti voi zidi
Palate fara de pereche;
M-oi cufunda în mari, ca vântul,
Voi sageta spre stele,-n zbor,
Ti-oi darui întreg pamântul –
Iubeste-ma !…

Lasă un răspuns