Un cadou de ziua de naștere. Scrisoare despre Roland Garros, de Liviu Florian Jianu

Nu am văzut decât ultimele 2- 3 ghemuri ale finalei de la Roland Garros.
Nici nu aveam la ce să mă uit, când primesc în vizită niște nepoțele.
La 1 – 0 la seturi, și 3 – 0 la ghemuri, nu exista niciun motiv.

 
Din ce am văzut – și am auzit – nu puteam decât să conchid: tenisul maxim – proba cu măciuci.
 
Unde era rafinamentul? Liftingul? Impresia artistică?
Efectele? Loburile? Imposibilele poezii măiastre? Ale rafinaților inegalabili – ai rachetelor?
 
În fond, unde era cel de la care a început maximul film artistic – care umplea de jenă – întreg Blow-Up-ul?
 
Ilie NĂSTASE…?
 
Probabil, repudiat…
 
De vreo Mare Împărăteasă a Lumii…
 
Pentru farmecul lui spontan, imprevizibil, de neegalat, sincer, cu sine, și cu adversarul – până la aneantizarea în prietenie, fără urmă de  măciuci în rezultat…
 
În fond, aceeași repetiție…
 
Ca în oricare sport…
 
În care contează doar cine , și cât, a câștigat…
 
În fond, ca și în handball…
 
Unde Gațu – pe centru – Tudose – pe extremă – Licu – pe pivot – Gruia și Birtalan, și Stângă chiar, deși interi – aveau ca primă inepuizabilă intuiție, și calitate, și inteligență, și imaginație – cel mai imprevizibil – pentru adversar – joc…Și întâi de toate, zborul… și apoi… irezistibila lovitură calculată în punctul critic…
 
Care adversari – erau când zidul Berlinului, când Kremlinul Moscovei, când – dacă vreți – în orice travesti –  Marele și Cât mai Înaltul și cât mai puternicul – de atac – și apărare – cu măciuci – zid al Chinei…
 
Deși al Chinei, săracul, era numai de apărare, și nu avea – cum este și firesc – în orice caligrafie – darmite pictograme – vreo legătură cu… tenisul.
 
Darmite cu handbalul…
 
În ce am văzut eu – la Roland Garros – a câștigat precizia de lunetist a măciucilor – cu 2 noroace chioare, cel puțin – combinată cu măciuci cu scrâșnete, săltate ba prea mult peste fileu, ba servite prea încet, ba – poate – chiar – tăiate – iar – de vreo durere – sau de vreun effort – de a tot arunca cu măciuci – până la ultima suflare – prea mare…
 
Eu – unul – vă spun că un asemenea succes nu doresc niciunui mare campion.
 
Viitor,
Sau fost.
 
Mai bine:
 
Decât a la guerre, comme a la guerre,
 
A la legere, comme a la legere…
 
10 iunie 2017
Cu drag,
Puiu

3 păreri la “Un cadou de ziua de naștere. Scrisoare despre Roland Garros, de Liviu Florian Jianu

  1. Nostalgie, în lung de linie…

    Tenisul n-are să mai fie,
    Nicicând, frumoasa nebunie

    Din game-ul luat cu fantezie,
    Pe vremea când loba ILIE –

    În dans de fluturi – POEZIE!

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns