Tot astfel…, de Liviu Florian Jianu. Lirică

Tot astfel…

Tot astfel, când priveam, spre codrii-n țeapă,
Atâta humă – doar pustiu – nici apă –
Peste Castelul Lumii – din Carpați –
De-atâția mari milogi – înconjurați –

De-atâția îngeri, ce de-atâta vreme,
Se luptă pentru-o mână de poeme,
ca să-și ridice – doar – și ei – în minte –
O Catedrală – numai – de cuvinte –

Tot astfel, când priveam spre codrii-n floare,
Creșteau pe lume ghiocei din două
Culori – de lume veche – lume nouă –
Și suflete – perechi – mărgăritare!

Și în suflarea noastră-atâta rouă!

1 martie 2017

O părere la “Tot astfel…, de Liviu Florian Jianu. Lirică

  1. Cât de aproape, al doilea Soare…

    Scrisul cuvânt de aur este mină,
    În ea poate intra -liber- oricine
    Dorește averi imense pentru sine ,
    Chivernisite-n bulgări de LUMINĂ!

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns