Theodore Dreiser: Stoicul (1947)

Foto: Adrian Barbărasă, Arteră solitară

28. XII. 1805 – s-a născut Eftimie Murgu, în Rudăria, comitatul Caraș-Severin (m. 30. IV. 1870, în Budapesta);

28. XII. 1958 – s-a născut Cristian Liviu Burada, în Craiova;

28. XII. 2008 – a murit Haralamb Zincă, în București (n. 4. VII. 1923, în Roman);

28. XII. 1585 – a murit Pierre de Ronsard (n. 11. IX. 1524);

28. XII. 1706 – a murit Pierre Bayle (n. 18. XI. 1647, în Carla-le-Comte (astăzi Carla-Bayle);

28. XII. 1945 – a murit Theodore Dreiser, în Hollywood (n. 27. VIII. 1871, în Terre Haute, Indiana).

Autorul către cartea sa

de Pierre de Ronsard

Hai, cartea mea, la drum, deschide poarta, hai,
Cu frâul liber treci prin teama din răscruci
Şi mergi cu fruntea sus, şi faima ta s-o duci,
Făcând şi praf cu mersu-ţi în calea care-o ai.

Porneşte, deci, că-aud cum vin din urmă, vai,
Ai mei urmăritori neistoviţi în munci
Şi gata să-mi întreacă şi-ardoarea mea de-atunci,
Când ai la prima cursă înaripaţii cai.

Ba nu, oprim aicea, ca să rămâi ce eşti.
Deşi am foc în sânge, şi-ncă tărie am
În piept şi în picioare, ca să mai pot să-alerg,

Oprim aicea, carte, că-avutul din poveşti
Nu-l vreau, nici supărare la inimă nu am
Când vin şi cântă alţii şi laurii-şi culeg.

Ferice clipa

Ferice clipa unică din viaţă,
Şi loc, şi timp când ochii-ţi m-au ucis,
Ori barem m-au zvârlit într-un abis,
Şi-acolo m-am făcut un sloi de gheaţă.

Ci drept e că trupeasca trăsătură
O am mereu, dar sufletu-mi fugit
Trăieşte-n tine ca-n sălaş iubit,
Şi m-a lăsat azi singur în natură.

Când galeş uneori întorci spre mine
Focoşii ochi, simt cum îmi curge-n vine
Un râu de flăcări ce-mi dă viaţă iar,

Şi moaie frigul care-n sânge-l port;
Dar uşurarea-i slabă şi-n zadar,
Căci fără suflet eu rămân tot mort.

3 păreri la “Theodore Dreiser: Stoicul (1947)

  1. Ce imagine sugestivă! Solitudinea este o experiență din domeniul artei, iar fotografia nu este decât o ilustrare în acest sens. Și contrastul acesta de culoare este, de asemenea, izbitor.

Lasă un răspuns