STUDIU PRIVIND FRECVENŢA UTILIZĂRII CALCULATORULUI: O NECESITATE, UN HOBBY SAU… UN VICIU?, de Mircea Florian Ruicu

descărcare

STUDIU PRIVIND FRECVENŢA UTILIZĂRII CALCULATORULUI:

O NECESITATE, UN HOBBY SAU… UN VICIU?

                                                                                  Prof. consilier Mircea Florian Ruicu

                                                                                           C.T.A.M. „C. Brâncuşi” Craiova

 

Studiul de faţă porneşte de la premisa că în ultimul timp, odată cu dezvoltarea tehnicii de calcul şi apariţia unei generaţii de calculatoare performante, capabile de aplicaţii din cele mai diverse domenii, a crescut simţitor şi numărul de utilizatori ai computerului. Odată cu popularizarea acestuia şi posibilităţii de a achiziţiona unul la un preţ rezonabil, a crescut şi cererea de calculatoare personale (tip PC, laptop, IPad) în rândul generaţiei tinere. Nevoia de a comunica, de a interacţiona cu alte persoane la distanţă prin masagerie şi telefonie computerizată, prin joc, prin competiţii etc. a dus treptat şi la apariţia unor fenomene mai aparte, numite de specialişti, după caz, fie dependenţă de calculator (computer addiction), fie dependenţă de internet (IAD – Internet Addiction Disorder) sau dependenţă de servicii online (online addiction).

Aceste fenomene acoperă, după părerea specialiştilor, mai multe probleme de autocontrol corelate: dependenţa de relaţiile virtuale (Cyber-Relationship Addiction), dependenţa de sexul virtual (Cyber-Sex Addiction), dependenţa de diverse activităţi care-l fac pe utilizator să se simtă într-un fel „determinat” sau „obligat” să le efectueze: shopping virtual, tranzacţii, pariuri, licitaţii, jocuri competitive on-line şi chiar crearea de programe şi baze de date, activităţi privite ca utile dar care se pot transforma în adevărate obsesii. Este adevărat că unele dintre acestea oferă posibilitatea utilizatorului să se manifeste în moduri din cele mai inedite şi mai complexe, unele imposibile în viaţa reală. Consecinţele adoptării unui astfel de comportament poate avea consecinţe dezastruoase asupra individului: îşi va neglija viaţa intimă şi socială interacţionând tot mai deficitar cu cei din jur, va avea probleme generale de adaptare, îşi va neglija slujba şi îndatoririle, va avea probleme financiare, îşi va pune în pericol sănătatea fizică şi psihică.

Iată semnalmentele dependenţei de calculator, conform enciclopediei on-line Wikipedia (http://en.wikipedia.org/wiki/Computer_addiction):

  • folosirea calculatorului pentru propria satisfacţie şi eliberarea de stres în locul altor mijloace;
  • apariţia unor stări de iritabilitate, anxietate sau pierderea autocontrolului, stări de depresie în momentul când nu mai este folosit calculatorul;
  • tendinţa de a cheltui timp şi bani în achiziţionarea de materiale hardware, software, reviste de IT etc. şi în prestarea de activităţi legate exclusiv de calculatoare;
  • neglijarea muncii, şcolii, obligaţiilor familiale;
  • tendinţa de a minţi în legătură cu timpul real petrecut la calculator;
  • riscul pierderii obiectivelor profesionale, educaţionale şi a relaţiilor sociale;
  • eşecul în eforturile repetate de a controla impulsurile legate de utilizarea calculatorului.

Potrivit aceluiaşi site, încă din anul 1979, Nicholas Rushby, specialist britanic în educaţia asistată electronic (e-Learning), avertiza că oamenii pot să devină dependenţi de calculator, suferind de simptoamele pierderii contactului cu realitatea, idee reluată şi de M. Shotton în 1989, în lucrarea sa intitulată tocmai ”Computer Addiction”.

Prin urmare, studiul de faţă – realizat în perioada 5 – 9.12.2010 – îşi propune să ilustreze realmente cum stau lucrurile în legătură cu utilizarea calculatorului personal de către tineri, în cazul nostru elevi de la clasele a XI-a, respectiv a XII-a de la C.T.A.M. „Constantin Brâncuşi” din Craiova. Elevii, cuprinşi într-un eşantion preferenţial de 80 de indivizi, au răspuns unui chestionar de opinie însumând un număr de 15 întrebări.

Concluzii:

  • 71,2% folosesc calculatorul zilnic, 23,7% de câteva ori pe săptămână sau în week-end şi numai 5% de câteva ori pe lună;
  • 65% folosesc calculatorul singuri, 22,5% alături de alţi membri ai familiei şi 11,2% cu prietenii;
  • 60% susţin că un calculator este un instrument foarte util în viaţa de astăzi, 27,5% destul de util, 10% nici util, nici inutil, iar 2,5% nu au putut da un răspuns;
  • 77,5% consideră că un calculator este util pentru delectare (jocuri virtuale, filme, muzică, chat), 56% pentru documentare ştiiţifică şi studiu, 22,5% pentu artă digitală, 3,7% pentru alte scopuri ;
  • din totalul respondenţilor (întrebare cu răspuns multiplu) avem, după caz:
    • 65% – elevi care preferă să folosească computerul pentru documentarea în scopul redactării unor materiale pentru şcoală;
    • 61,2% – elevi care preferă conversaţia on-line prin servicii de chat (gen Yahoo Messenger, Skype etc. );
    • 52,5% – elevi care ascultă muzică sau posturi de radio on-line;
    • 45% – elevi care socializează pe reţele specifice virtuale (Facebook, Hi5, Twitter, Netlog etc.);
    • 43,7% – elevi care preferă să navigheze pur şi simplu pe Internet;
    • 38,7% – elevi care studiază pe Internet sau folosesc servicii tip e-mail;
    • 35% – elevi care se joacă în reţea cu alte persoane;
    • 28,7% – elevi care creează lucrări de artă: grafică, design, fotografie etc.;
    • 6,2% – alte scopuri (shopping, concursuri online etc.)
  • elevii consideră că tinerii de azi preferă calculatorul în pofida altor activităţi sociale:
    • 40% – în foarte mare măsură
    • 30% – în mare măsură;
    • 23,7% – într-o măsură moderată;
    • 2,5% – în mică măsură;
    • 3,7% în foarte mică măsură.
  • ca motive, elevii respondenţi invocă următoarele:
    • 43,7% – comoditatea;
    • 26,2% – lipsa de interes pentru alte activităţi;
    • 20% – lipsa unor prieteni pentru a socializa;
    • 6,2% – lipsa de bani pentru participarea la spectacole, frecventarea unor săli de sport etc.;
    • 3,7% – alte motive personale.

 

  • calculatorul, după părerea respondenţilor, poate provoca dependenţă:
    • 48,7% – în foarte mare măsură;
    • 26,2% – în mare măsură;
    • 3,7% – în măsură moderată, respectiv foarte mică;
    • 7,5% – în măsură mică sau deloc;
  • calculatorul poate să-l determine pe elev să-şi neglijeze îndatoririle şcolare şi familiale:
    • 30% – în foarte mare măsură;
    • 26,2% – în mare măsură;
    • 15% – în măsură moderată;
    • 12% – deloc;
    • 7,5% – în mică măsură;
    • 6,2% – în foarte mică măsură;
  • riscă cel mai mult să devină dependenţi de calculator (întrebare cu răspunsuri multiple):
    • 37,5% – copiii până la vârsta de 15 ani;
    • 36,2% – la egalitate copiii mici, adolescenţii şi tinerii;
    • 11,2% – adulţii;
  • tipuri de activităţi virtuale care pot da o dependenţă mai accentuată ()ntrebare cu răspunsuri multiple):
    • 65% – jocurile pe calculator în reţea sau on-line, cu mai mulţi parteneri;
    • 31,2% – utilizarea reţelelor de socializare tip Facebook, Hi5 etc.;
    • 22,5% – jocurile pe calculator off-line, făr parteneri;
    • 15% – vizionarea unor filme;
    • 13,7% – navigarea pe Internet, respectiv ascultarea de muzică;
    • 8,7% – audierea posturilor de radio on-line;
  • persoane de sprijin pentru consilierea şi recuperarea dependenţilor de calculator:
    • 47,5% – membrii familiei;
    • 41,2% – consilierii psihopedagogici, psihologii etc.;
    • 31,2% – prietenii sau anturajul;
    • 5% – profesorii diriginţi, alte cadre didactice;
  • distribuţia respondenţilor după gen a fost următoarea:
    • 56,2% – băieţi;
    • 43,7% – fete.

Prin urmare, familia trebuie să facă front comun cu consilierii şcolari pentru prevenirea sau, dacă nu este posibil, cel puţin ameliorarea fenomenului de dependenţă de calculator manifestat la copii. Aceştia din urmă trebuie îndrumaţi către activităţi constructive realizate cu ajutorul computerului şi mai puţin către activităţi care vizează exclusiv distracţia. Totodată, părinţii trebuie să fie atenţi în selecţia programelor utilizate pe calculator şi a site-urilor vizitate mai ales de către copii mici, multe dintre acestea având conţinut inadecvat şi chiar dăunător pentru psihic şi conduit morală şi socială (violenţă, pornografie, droguri, terorism etc.). Totodată, părinţii trebuie să-şi supravegheze copiii ca aceştia să nu piardă nopţile la calculator şi să nu îşi neglijeze îndatoririle faţă de şcoală.

Însă, indiferent de modalităţile în care se operează pe calculator, trebuie respectate anumite reguli de bază privind:

  • organizarea programului zilnic cu respectarea orelor de somn (cei mici trebuie îndrumaţi să petreacă un timp mai scurt la calculator pentru a nu avea probleme mai târziu);
  • alternarea perioadelor de lucru la calculator cu perioadele de pauză;
  • păstrarea distanţei optime faţă de monitor, poziţionarea corectă a corpului în timpul operării, evitarea lucrului la calculator pe întuneric (pentru igiena corectă a ochiului şi relaxarea organismului);
  • evitarea, pe cât posibil, a plasării calculatorului, televizorului în încăperea unde se doarme (undele electromagnetice afectează creierul şi împiedică odihna adecvată).

Consecinţele negative ale neglijării unor astfel de reguli se văd lesne: mulţi copii poartă ochelari de la vîrste fragede, au o dezvoltare fizică dizarmonică (poziţie deficitară pe scaun, ţinută deficitară cînd se deplasează), dau randament slab la şcoală prezentând semne de anxietate, oboseală, lipsă de concentrare, lipsă de interes, agresivitate.

Observaţii:

  • frecvenţa utilizării calculatorului personal este destul de mare în decursul unei săptămâni (majoritatea respondenţilor îl utilizează zilnic);
  • cei mai mulţi utilizatori preferă să se izoleze când operează pe calculator;
  • majoritatea susţin că un calculator este o necesitate în zilele noastre, dar preferă să-l indice în special pentru aplicaţii multimedia şi divertisment şi abia apoi pentru scopuri didactice sau ştiinţifice;
  • majoritatea folosesc calculatorul pentru a conversa la distanţă şi pentru a se juca, iar în scop educativ numai atunci când sunt solicitaţi special de către şcoală (întocmire de referate, proiecte etc.);
  • majoritatea sunt de acord că tinerii de azi îşi neglijează atribuţiile şi viaţa socială pentru a efectua activităţi cu sau legate de calculator, mai ales din cauza comodităţii (e mai comod să deschizi un calculator decât să cauţi un material într-o carte, să te deplasezi la o instituţie de cultură sau la o sala de sport etc.),
  • majoritatea sunt de acord că dependenţa de calculator este un fenomen real şi poate afecta în special viaţa şcolarului mic, dar şi a celui mare şi chiar a tânărului;
  • recunosc că cel mai uşor pot da dependenţă jocurile on-line, urmate de reţelele de socializare şi jocurile off-line;
  • majoritatea consideră că în sprijinul dependenţilor de calculator pot veni în primul rând persoane din familie, apoi consilierii şcolari sau psihologii, urmaţi de prietenii din anturajul dependenţilor;

 

Lasă un răspuns