Stiloul nevăzut, de Liviu Florian Jianu

Stiloul nevăzut
 
Îl văd și acum, mic, la doi metri, ghemuit într-un scaun,
     ca un viezure, cu ochi mici, și cu 
          pumnii strânși la gură,
              sclipind –

într-o sală cu geamuri de sticlă, în care un claun
se juca cu istoria – cu trupa lui de amici – pe aici –
 
Este timp – chiar pe scenă – când joci –
    ca să furi – autorului – autograful privirii –
              flămânde –
poate – mult a tot scris – și-a văzut  – și-a transcris –
    din atâtea osânde –
că  acum –
    era doar fericit …
        se jucau, doar….
               pe unde….
 
niște tineri…
tot vii…
 
19 nov. 2017
 
O repetiție la “A treia țeapă”,
Casa Studenților Craiova
În sală, în primul rând, al scaunelor de lemn, pe mijloc: Marin Sorescu
Regia : Patrel Berceanu
Scenografia: Sorin Novac
 
O amintire, inspirat de o scrisoare a domnului Alexandru Mironov

O părere la “Stiloul nevăzut, de Liviu Florian Jianu

  1. …si cu Liviu…Jianu(l) in rolul principal. O transpunere scenica a marelui coleg si prieten, Patronel (Berceanu), cum il alinta Florian Potra, exceptionala, patrunsa cu mult mai mult spirit sorescian decat alte adaptari…profesioniste. Ämatorii-studenti, adica iubitorii studenti de teatru, au retinut atentia unui juriu foarte exigent , avandu-l in frunte pe D.R. Popescu , cucerind laurii. Pe vremea aceea, grea, dar frumoasa – a tineretii noastre, multe nume celebre ale artei si culturii nationale intrau in Casa studentilor . De ce, oare ? Pentru a da din zestrea lor si pentru a se adapa din spiritul pur, tanar…

Lasă un răspuns