Stelian Ţurlea: Elemente metafizice în proza evenimenţială, de Ștefan Vlăduțescu

Stelian Ţurlea: Elemente metafizice în proza evenimenţială

                                                                                    de Ştefan Vlăduţescu

Stelian Ţurlea este cunoscut ca un jurnalist temeinic şi serios, aşezat în sistematica de evenimente majore şi de ştiri a realităţii. De aceea, cel mai recent roman al său „Te voi răpi la noapte!” (Bucureşti, Cartea Românească, 2011) ne apare ca surprinzător prin mişcarea sigură a personajelor într-o lume imaginară. De la Nicolae Filimon la Rebreanu şi de la Camil Petrescu la Nicolae Breban şi Augustin Buzura, romanul românesc s-a zbătut să se elibereze de biografic. Romanul nostru rămâne totuşi marcat de intervenţia biograficului în diegeză. Lumea imaginară plăteşte rate băncii de fapte a istoriei. În raport cu profilul profesional al lui Stelian Ţurlea, epica face vizibil potenţialul său de a construi în imaginar.

Armătura de adâncime a cărţii o reprezintă competiţia între fraţi. Pe de o parte, este vorba de două surori, Ilona şi Ileana Caragea, iar pe de alta, de Meme Florescu şi de sora sa Claudia. Ilona Caragea este jurnalist de investigaţii la Protv şi autoarea unui roman apreciat de critică. Background-ul relaţiei intre surori este acela al unei concurenţe acerbe modelată de accente de răutate şi invidie. „De când mă ştiu, observă Ileana Caragea referindu-se la sora sa, urmărise să nu cumva să i-o iau înainte, să fiu mai curtată, mai iubită, simţea că se îneacă de ziua mea, când primeam în dar nişte flecuşteţe pe care ea nu le avea, sau când mi se oferea un premiu sau mi se făcea un compliment după care tânjea”. Al doilea pilon al lumii concurenţiale îl alcătuieşte Claudia şi fratele său Meme Florescu. Aceştia „erau dintre acei fraţi care nu pot trăi unul fără celălalt, dar care de-abia se acceptă”. Dacă Ileana şi Ilona se află în competiţie, între Claudia şi Meme subzistă o adevărată rivalitate: „De când se ştiau, fusese o rivalitate incredibilă între ei”. Părinţii lor muriseră, ei crescuseră separat: el, la Tg. Jiu la bunicii paterni, iar ea, în Bucureşti la bunicii materni. După 1989 şi-au făcut facultatea în Capitală şi au moştenit o avere importantă. Sub inflexiunile rivalităţii s-au decis să-şi deschidă fiecare câte o afacere. Claudia dă chix în a face profitabilă casa de modă deschisă împreună cu o basarabeancă. Meme o ajută cu bani să pună pe picioare o agenţie de modelling. Sub această structură organizaţională, Meme s-a edificat că se constituise o reţea de prostituţie. Respingând un astfel de mod de a câştiga bani, a renunţat să-i mai acorde sprijin Claudiei. Aceasta părăseşte ţara. El o caută în toată Europa. Cu ani în urmă o găsise în Spania. Apoi, dispăruse. Prezentul narativ este fixat în momentul în care Ileana Caragea publică romanul „Arunc-o pe sără-mea din tren”, iar Ilona este angajată consilier juridic la prosperul om de afaceri Meme Florescu. Mai întâi, Ilona nu lecturează cartea. Ea este deranjată de faptul că Ileana i-o ia înainte şi supărată de faptul că din ce înţelege din cronici s-ar regăsi cumva în personajul principal. Apoi, citeşte cartea şi găseşte că ar putea exploata notorietatea surorii sale pentru a deveni ea vedetă. Îl convinge pe Meme să reediteze într-un tiraj mare romanul şi să facă un film după carte în care ea să joace rolul principal. Pentru a perfecta înţelegerea, surorile se întâlnesc cu Meme. Odată ajunşi la un acord, Meme profită de ocazie şi îi relatează Ilenei că eforturile sale de a-şi găsi sora în Spania fuseseră zadarnice. Discutase cu consulul de la Castellon (fost coleg de şcoală) şi cu hispanistul Dan Munteanu (stabilit în Spania), dar nu reuşise nimic. Cunoscând că Ileana Caragea făcuse pentru Protv mai multe reportaje de succes în Spania, îi propune acesteia să se ocupe de găsirea Claudiei. Ileana Caragea acceptă misiunea, iar în 10 zile se instalează în zona Castellon. Investigaţiile pornesc cu o întâmplare de rău augur: Ileana este molestată în hotel de o persoană necunoscută. Mediul spaniol în care pune întrebări Ileana este unul complex: emigranţi, veniţi din diferite zone ale mapamondului, infractori, prostituate, poliţişti corupţi, trafic de droguri, trafic de persoane, bani negri investiţi în ocuparea de funcţii politice.

Aici îşi are cartierul general emigrantul cubanez Carlos Venegas. După ani buni în care, ajutat de Manolo Ramirez, de iubita sa Sonia Mendez şi de românul Sile Clămparu, păstrase controlul prostituţiei, al traficului de droguri şi recuperărilor, la momentul prezenţei  Ilonei în zonă, afacerile sale sunt afectate de intrarea în joc a unor pretendenţi la avantajele aduse de încălcările legii. Carlos Venegas nu izbuteşte să ajungă deputat. Acesta este momentul în care autoritatea de şef al interlopei este pusă sub semnul întrebării. El ia măsuri împotriva lui Alfonso şi a lui Juanito. Alături de cluburile celor doi, Carlos Venegas consideră că şi „casa de modă” a Alexiei (nume pe care şi-l ia Claudia, sora lui Meme) îi afectează consistenţa sumelor provenite din prostituţie. După devastarea clubului lui Alfonso, are loc asasinarea prostituatei Dolores, o legătură „emoţională” a poliţistului Oscar Delavilla. Rezultă că întrucât Ileana luase interviu unei prostituate românce minore, fusese molestată în hotel de Sonia Mendez.

La Bucureşti, constatând că sora sa Ileana ar putea deveni celebră în rezolvarea misiunii sale secrete, Ilona se decide să plece şi ea în Spania s-o caute pe Claudia. Datorită faptului că, întâmplător, seamănă fizic cu Claudia şi, totodată, face investigaţii despre respectiva, oamenii lui Carlos Venegas îi aplică o corecţie fizică.

Odată declanşate evenimentele conflictuale, în joc intră poliţistul Oscar Delavilla. Acesta lămureşte lucrurile, o găseşte pe Claudia (internată abuziv, într-un ospiciu portughez, de Carlos Venegas) şi îi interoghează pe vinovaţii de asasinarea prostituatei Dolores.

În plan evenimenţial, accentul critic cade pe organizarea şi funcţionarea criminalităţii organizate în regiunea Castellon şi pe conexiunile româneşti ale acesteia.

La nivel etico-metafizic, se marchează importanţa emoţională, financiară, umanitară şi informativă a relaţiilor de familie. Memorabilă este reţeaua informativă a Tatarabuielei (persoană în vârstă de circa 100 de ani). Iese în evidenţă, sub aceeaşi amprentă, forţa relaţiei fraterne. Meme face eforturi şi sacrificii pentru a-şi găsi sora. Ileana şi Ilona, prin demersul lor şi prin accederea la un nivel mai ridicat al comprehensiunii reciproce, ajung să-şi amelioreze legătura de familie. Concluzionează că împreună au „tulburat apele” pentru a o găsi pe Claudia. În raport de mărturisirea finală a Ilonei, Ileana conchide: „Eram uimită, nu credeam c-am să apuc ziua în care soră-mea Ilona să-mi recunoască şi mie un cât de mic merit”.

Per ansamblu, romanul se remarcă printr-o poveste formulată în linii clare şi bine definite, care îl face ecranizabil. Apoi, atrage agenţia capacitatea naratorului de a intra cu înţelegere în aerul lumii pe care o imaginează.

Finalmente, plăcerea lecturii şi surplusul de expresivitate derivă din suveranitatea descrierii exacte, acurateţea conexării cuvintelor, eleganţa şi coerenţa frapării.

Interesantă şi benefică această direcţie evenimenţial-metafizică a prozei pe care se înscrie Stelian Ţurlea, el fiind printre puţinii care ar putea-o continua şi perfecţiona.

Lasă un răspuns