Stefan Vladutescu: Locul reţelei sociale în „social media”. Din manuscrisele Profesorilor

  1. I.                   Locul reţelei sociale în „social media”

 

Apariţia noilor forme ale mass-media a avut ca rezultat începerea unei era a abundenţei informaţionale. Există mai multe informaţii, mai multe tipuri de mass-media, mai multe dispozitive mobile şi mai multe opţiuni de comunicare decât oricând înainte. Specialiştii consideră că new media are unele repercusiuni negative vieţii sociale, prin faptul că avem tendinţa de nu mai analiza informaţiile primite, renunţând la gândirea critică. Formele de new media induc şi un deficit de atenţie, fenomen datorat faptului că persoanele tind să se informeze din sursele media în timp ce desfăţoară şi alte activităţi, de exemplu: ascultă la radio în timp ce conduc, urmăresc televizorul în timp ce fac treburi casnice, navighează pe Internet în timp ce ascultă muzică sau comunică ep chat cu prietenii.

Una dintre primele analize asupra mass-mediei a fost realizată de Sven Birkerts (1994). Pornind de la întrebările care îi frământau pe teoreticienii precursori, Birkerts, în lucrarea sa The Gutenberg Elegies, pleacă de la premisa că existenţa culturii scriese luase sfârşit. Elogiile aduse lui Gutenberg au doublu rol: unul comemorativ, altul de avertizare cu privire la era digitală. Bikerts demonstrează că new media accelerează procesele deja începute de către mass-media tradiţională, în vederea realizării unui flux mai rapid şi mai abundent de informaţii şi a ruperii legăturii între spaţiu fizic şi dimensiunea socială. Rezultatul a fost un angajament tot de natura instantanee de comunicarea mediată de computer.

În era digitală, unde informaţii par a fi infinite, Birkerts (1994) a susţinut că modul nostru de gândire s-a schimbat. Acţiunile de deliberare sunt supuse unei presiuni constante a timpului, hotărârile sunt luate din ce în ce mai repede cu fiecare zi ce trece. Nevoia de a şti despre ceea ce se întâmplă în lume s-a rtansformat în nevoia de a şti cum să accesăm datele şi informaţiile care ne interesează. Abundenţa de informaţii furnizate de tehnologile recente şi a capacităţii impresionante de stocare a acestora au făcut ca setul de competenţe de preluare şi corelare a dateler să fie mai important decât înţelegerea lor.

Unele dintre preocupările timpurii ale lui Birkerts sunt preluate de către analiştii de astăzi. Maggie Jackson (2008) susţine că utilizarea intensă a new media are ca rezultat dezvotarea unei culturi deficitare în atenţie. Aceasta a apărut ca urmare a modului în care receptăm informaţiile din media şi anume prin stimulare constantă, fragmentare şi derularea în paralel cu alte activităţi. Acest mod poate fi distractiv şi amuzant, dar nu are o valoare intelectuală.  O astfel de cultură subminează capacitatea noastră de a ne concentra şi de a conştientiza aspectele mai profunde ale vieţii, care sunt piatra de temelie a relaţiilor intime sociale, întelepciunea şi dezvoltarea intelectuală.

Reţelele sociale constituie partea cea mai importantă, cea mai prolifică şi cu cea mai ridicată forţă de impact social dintre componentele a ceea ce se cheamă social media. Ele sunt, totodată, şi produsele de comunicare-interacţiune generate în ultimii ani de sistemul Internet. Social media apar la sfârşitul anilor ’80 ai secolului trecut, ca o soluţie de utilizare a Internetului în scopuri de marketing social. Sunt instituite, pe de o parte, ca locuri de diseminare şi discutare de informaţii, cunoştinţe şi opinii şi, pe de alta, ca modalităţi de folosire a sistemului Internet, a facilităţilor online,  audio şi video ale acestuia;  în mod conex este exploatat potenţialul lor de comunicare şi de afaceri, valorificându-se facilităţile imensei platforme informatice.

Alături de social networks, în mod curent se mai includ în social media şi produse precum:

– wiki-urile [website-urile ce admit adăugarea de către cei interesaţi de conţinuturi sau preluarea de informaţie, delimitându-se informatic ca un document mutual ori ca o bază de date; este renumit website-ul Wikipedia (enciclopedie on-line ce conţine peste 2 milioane de articole, în limba engleză)];

– forum-urile (partitii de discuţii on-line, centrate pe teme, subiecte şi interese specifice; acestea s-au constituit, avangardist, chiar înainte de consolidarea conceptului de social media);

– blog-urile (un gen de jurnale on-line; organizate pe actualitate, articolele cele mai recente apărând primele);

– podcast-urile (seturi de fişiere video, audio sau audio-video disponibile pe abonament);

– microblog-urile (un fel de combinaţie între blog şi reţelele sociale, având adiţional ca specificitate posibilitatea ca fragmente de conţinut să fie diseminate on-line şi prin reţele de telefonie mobilă; dintre microblog-uri cel mai cunoscut este Twitter, de recunoaştere bucurându-se şi Plurk, Identi-ca, Pownce etc.);

– comunităţile de conţinut (zone de organizare, diseminare şi comunicare cu diferite specializări tematice, ideatice, problematice şi de conţinut; sunt binecunoscute Flickr şi Picaso, axate pe fotografii; este notoriu YouTube, centrat pe videoclipuri; de recunoaştere se mai bucură FriendFeed, Propeller, Mixx şi Digg).

Deşi există controverse pe tema integrării email-ului cu social media, aceasta din urmă  nu există fără email. Email-ul este de bază pentru că înlesneşte comunicarea/interacţiunea site-urilor / aplicaţiilor cu cei care le folosesc. Prin email trece totul: crearea contului, confirmările, notificările de orice fel. Totul este în contul/conturile de email: userul şi parola, notificările de pe facebook, pe twitter sau invitaţiile de pe LinkedIn. Chiar dacă utilizatorul nu este unul activ pe aceste site-uri, el este anunţat în permanenţă de toate alertele.

Din punctul de vedere al userilor, email-ul este esenţial pentru a exista in social media, deoarece pentru a beneficia de un cont pe una din reţelele sociale, trebuie să ai o adresă de e-mail.

Social media se defineşte şi se identifică drept alternativă pentru mass-media (televiziune, presă sau website-uri de ştiri). S-ar zice că mass-media reprezintă media de nivel modern, iar social media este media de evoluţie postmodernă. Caracteristica mass-media este aceea de a furniza un mesaj, ca miză a unei comunicări autarhice şi care nu admite contestarea, intervenţia sau interacţiunea la nivel global sau local.

Social-media se edifică în jurul unui mesaj variabil, fundamentat pe o dinamică relaţională în care emiţătorul şi audienţa interacţionează permanent, deschis, chiar la un nivel infra-social, la nivel de individ. Creaţia înainte de toate a marketingului, social media depăşeşte „omul unidimensional” şi mass-media de unică focalizare şi dublează dimensiunea comunicaţională, face procesul comunicaţional reflexiv, tranzitiv, reversibil, iar finalmente angajează într-o relaţie directă marca, produsul, brand-ului cu publicul cumpărător, cu clientul.

Mesajul static de mass-media este populat în social media cu furnizarea ori absorbţia de percepţii, poziţii, opinii ori idei strict personale ori de grup.

În opinia specialiştilor în social media E. Constantinidos şi Stefan J. Fontain, conceptul ar acoperi 5 domenii:

a) social networks: aplicaţii ce permit utilizatorilor să-şi creeze web site-uri personale accesibile acestora pentru schimbul de mesaje comunicaţionale;

b) blogs: jurnale on-line ce sunt deseori combinate cu Podcast-urile;

c) communities: website-uri care organizează şi diseminează variate conţinuturi specifice;

d) forums/bulletin boords: site-uri pentru schimbul de idei şi informaţii uzuale, antrenate de interese speciale;

e) content aggregators: aplicaţii ce permit utilizatorilor să gestioneze conţinutul unui web; aceste site-uri utilizează tehnici precum cele cunoscute sub numele de Real Simple Syndacation sau Rich site Summary (Constantinidos E., Fontain S. J., 2008, pp. 231-240).

Social media apar la sfârşitul anilor ’80 ai secolului trecut, ca o soluţie de utilizare a Internetului în scopuri de marketing social. Sunt instituite, pe de o parte, ca locuri de diseminare şi discutare de informaţii, cunoştinţe şi opinii şi, pe de alta, ca modalităţi de folosire a sistemului Internet, a facilităţilor online, audio şi video ale acestuia; în mod conex, este exploatat potenţialul lor de comunicare şi de afaceri, valorificându-se facilităţile imensei platforme informatice.

Alături de social networks, în mod curent se mai includ în social media şi produse precum:

  • wiki-urile (website-urile ce admit adăugarea de către cei interesaţi de conţinuturi sau preluarea de informaţie, delimitându-se informatic ca un document mutual ori ca o bază de date; este renumit website-ul Wikipedia (enciclopedie on-line ce conţine peste 2 milioane de articole, în limba engleză));
  • forum-urile (partiţii de discuţii on-line, centrate pe teme, subiecte şi interese specifice; acestea s-au constituit, avangardist, chiar înainte de consolidarea conceptului de social media);
  • platformele de socializare (Facebook, Myspace);
  • portalurile (cele mai cunoscute fiind youtube.com şi liveleak.org);
  • blog-urile (un gen de jurnale on-line; organizate pe actualitate, articolele cele mai recente apărând primele) şi extensiile online ale presei clasice (ediţiile electronice ale publicaţiilor tipărite, site-urile canalelor audi/video şi ale agenţiilor de presă;
  • podcast-urile (seturi de fişiere video, audio sau audio-video disponibile pe abonament);
  • lumile virtuale (second life);
  • posturile TV şi radio şi publicaţiile electronice cu difuzare pe Internet;
  • microblog-urile (un fel de combinaţie între blog şi reţelele sociale, având adiţional ca specificitate posibilitatea ca fragmente de conţinut să fie diseminate on-line şi prin reţele de telefonie mobilă; dintre microblog-uri cel mai cunoscut este Twitter, de recunoaştere bucurându-se şi Plurk, Identi-ca, Pownce etc.);
  • comunităţile de conţinut (zone de organizare, diseminare şi comunicare cu diferite specializări tematice, ideatice, problematice şi de conţinut; sunt binecunoscute Flickr şi Picaso, axate pe fotografii; de recunoaştere se mai bucură FriendFeed, Propeller, Mixx şi Digg).

Reţelele sociale (social networks) constituie partea cea mai importantă, cea mai prolifică şi cu cea mai ridicată forţă de impact social dintre componentele a ceea ce se cheamă social media. Ele sunt, totodată, şi produsele de comunicare-interacţiune generate în ultimii ani de sistemul Internet.

 

Social media se defineşte şi se identifică drept alternativă pentru mass-media (televiziune, presă sau website-uri de ştiri). S-ar zice că mass-media reprezintă media de nivel modern, iar social media este media de evoluţie postmodernă. Caracteristica mass-media este aceea de a furniza un mesaj, ca miză a unei comunicări autarhice şi care nu admite contestarea, intervenţia sau interacţiunea la nivel global sau local.

Social media se edifică în jurul unui mesaj variabil, fundamentat pe o dinamică relaţională în care emiţătorul şi audienţa interacţionează permanent, deschis, chiar la un nivel infra-social, la nivel de individ. Creaţie înainte de toate a marketingului, social media depăşeşte „omul unidimensional” şi mass-media de unică focalizare şi dublează, amplifică dimensiunea comunicaţională. Mai mult, face ca procesul comunicaţional să devină reflexiv, tranzitiv, reversibil, iar finalmente angajează într-o relaţie directă marca, produsul, brand-ul cu destinatarul, cu publicul cumpărător, cu clientul.

Mesajul static de mass-media este populat în social media cu furnizarea ori absorbţia de atitudini, percepţii, poziţii, opinii ori idei strict personale ori de grup.

În opinia specialiştilor în social media, E. Constantinidos şi Stefan J. Fontain („Web 2.0; Conceptual Foundations and Marketing Jssues”, Journal of Direct, Data and Digital Marketing Practice, 2008, no. 9, No. 3, pp. 231-244), conceptul ar acoperi 5 domenii:

a) Social Networks: aplicaţii ce permit utilizatorilor să-şi creeze web site-uri personale accesibile acestora pentru schimbul de mesaje comunicaţionale;

b) Blogs: jurnale on-line ce sunt deseori combinate cu Podcast-urile;

c) Communities: website-uri care organizează şi diseminează variate conţinuturi specifice;

d) Forums/Bulletin Boords: site-uri pentru schimbul de idei şi informaţii uzuale, antrenate de interese speciale;

e) Content Aggregators: aplicaţii ce permit utilizatorilor să gestioneze conţinutul unui web; aceste site-uri utilizează tehnici precum cele cunoscute sub numele de Real Simple Syndacation sau Rich site Summary.

Contextul economico-social internaţional a determinat o modificare a structurii mass-media care s-a reorientat către domeniul online. Publicaţiile print, canalele TV şi posturile radio tind să fuzioneze sub forma unor noi mijloace de comunicare în masă, denumite genetic new media. Transmiterea informaţiei către public a cunoscut o puternică transformare, avansând foarte mult în zona digitalizării.

Termenul de new media a fost definit în multiple variante, nefiind statuată în mod clar o singură definiţie unanim recunoscută/acceptată.

Astfel, new media reprezintă:

–          orice produs media digital care este interactiv şi distribuit prin reţele informatice;

–          totalitatea textelor, sunetelor, imaginilor şi elementelor grafice prelucrate pe computer şi reunite în baze de date.

 

Potrivit studiului „Fighting Back: New Media and Military Operations” 30, new media reprezintă:

–          orice mijloc care permite unui spectru larg de utilizatori (de la indivizi la entităţi statale) să creeze şi să disemineze informaţii în timp real sau aproape în timp real, care au capacitatea să influenţeze o audienţă largă (regională sau mondială) folosind tehnologii de comunicaţii standardizate şi având ca platformă unificatoare Internetul.

 

 

Dintre toate formele new media, cel mai mare aport informaţional îl au blogurile, care s-au detaşat prin diversitate, număr (peste 120 de milioane de bloguri înregistrate în luna octombrie 2008) şi fenomenul asociat acestora – citizen journalism (jurnalismul practicat de cetăţeni), considerat unul social, de masă, având în vedere puterea de expresie a noului mod de comunicare şi accesibilitatea crescută pentru producătorii şi consumatorii acestuia.

Un exemplu elocvent al importanţei deosebite pe care o au blogurile este cel al jurnalistului Sorin Roşca-Stănescu, care a postat, în mod repetat, materiale cu impact mediatic ridicat, ce au fost preluate de mass media şi au generat ample dezbateri. Manifestaţiile rezultate în urma acestor apeluri virtuale constituind exemple reale ale faptului că bloggherii pot fi un important instrument de informare şi chiar de manipulare. Mobilizarea online s-a transformat într-un adevărat evenimentpublic. Noutatea a constat în faptul că iniţiatorii acţiunii de protest sunt bloggeri care au format ad-hoc o grupare virtuală, popularizarea manifestărilor fiind făcută atât pe blog-ul Mişcării Violet, cât şi pe site-ul de socializare Fecebook.

Integrarea în comunitatea bloggerilor, participarea la întâlnirile organizate de aceştia, pot fi instrumente de depistare a persoanelor care se ascund în spatele unor identităţi virtuale şi chiar se pot stabili  anumite contacte cu aceste persoane.

Pe cale de consecinţă, supravegherea site-urilor, forumurilor şi blogurilor trebuie făcută cu acordarea atenţiei cuvenite acestui nou fenomen care se prefigurezaă, şi anume tendinţa ca informaţia să se propage de jos în sus, trend care nu trebuie deloc neglijat.

Pe baza tehnologiilor de tip Web 2.0 au fost dezvoltate aplicaţiile care au permis apariţia new media şi a fenomenului asociat lor, cunoscut drept social media – conţinut general de utilizatori (platformele de blogging, reţelele sociale online, wiki, forumuri, portaluri video etc.).

Social media tinde să ocupe o poziţie tot mai importantă, de aceea este necesară constituirea unui minim profil psihologic al forumistului/bloggerului: este răzvrătit în limbaj şi exprimare sau precaut şi atent să nu îşi piardă credibilitatea. De aceea ar fi utilă constituirea unei baze de date, identificarea relaţiilor pe care forumistul/bloggerul le are cu brandul, compania sau cu concurenţa.

Coagularea maselor” prin intermediul reţelelor de socializare este un aspect important de luat în seamă în regândirea strategiei de monitorizare a surselor deschise de informaţii, pentru depistarea în timp util a unor mişcări de amploare ce pot aduce atingere siguranţei naţionale.

            Portalul video (platformă web prin intermediul cărora utilizatorii pot încărca fişiere video de dimensiuni diferite, ulterior accesibile online publicului larg), deşi a fost folosit, cu precădere, pentru divertisment, a devenit mediul la care recurg o serie de posturi de televiziune şi reporteri pentru a-şi posta produsele jurnalistice, unele dintre ele realizate exclusiv petnru aceste site-uri. Cele mai populare portaluri sunt youtube.com şi liveleak.org.

În prezent, se constată o ascensiune a genurilor jurnalistice axate pe imagine, video, galerii foto cu explicaţii, filmuleţe şi zona de breaking news, fapt ce determină monitorizarea atentă a fişierelor audio/video.

Pe termen mediu, imaginea (video, foto, 3D) va fi pentru Internet ceea ce este acum tabloidul pentru presa scrisă, iar preferinţa pentru text va fiinţa într-o zonă minoritară (presa qualitiy).

În cazul new media, spre deosebire de mass-media tradiţională, în care informaţia circulă numai de sus în jos, avem de-a face cu o inversare a sensului de circulaţie a informaţiei.

New media presupune participarea consumatorului de informaţie şi implicarea lui, fie că e vorba de bloguri, fie că e vorba de forumuri de discuţii sau simple opinii lăsate pe Internet pe marginea unor articole de ziare. Publicul are astfel şansa să devină furnizor de conţinut, fapt care duce la o necesitate de reorientare a activităţii de analiză a surselor deschise de informaţii.

Iniţial, pentru a-şi consolida brand-urile publicaţiilor tipărite şi pentru a valorifica potenţialul mediului online, trusturile de presă au întreprins demersuri subsumate contracarării succesului înregistrat de new media şi promovării pe Internet a propriilor produse, recurgând la suplimentarea fondurilor alocate ediţiilor online, înfiinţarea unor departamente specializate, actualizarea site-urilor de mai multe ori pe zi, lansarea de bloguri şi forumuri de discuţii, furnizarea de conţinut multimedia şi articole gratuite sau care nu se regăsesc în versiunea print a publicaţiilor.

Ulterior, pentru a nu fi exclude de pe piaţă, trusturile de presă au adoptat strategii de dezvoltare având ca pilon central Internetul, considerându-l drept o oportunitate şi nu o ameninţare la adresa presei clasice. Pornind de la această premisă, furnizorii de media şi-au concentrat acţiunile pentru a realiza un proces de convergenţă a activităţilor şi serviciilor proprii, structurându-şi o nouă arhitectură organizaţională integrată, care să reunească, după caz, media online, print, TV şi radio.

Urmare a acestor mutaţii pe piaţa media, se impune o studiere a impactului pe care îl are comunicarea unei informaţii, prin analiza feedback-ului obţinut de la publicul cititor.

Piaţa media din România a reacţionat în consecinţă aliniindu-se la trendul internaţional de integrare a produselor şi serviciilor furnizate şi de extindere a activităţilor online, trustul „Realitatea-Caţavencu” evidenţiindu-se prin bugetul alocat dezvoltării produselor de acest gen (circa 10 % din volumul pieţei online, respectiv circa 600-700.000 de euro) şi prin acţiunile întreprinse, care au reprezentat o premieră în ţara noastră.

Un cotidian ca „Evenimentul zilei” are în medie 50 de articole postate în ediţia online, într-un interval de 24 de ore  sunt disecate peste 100 de comentarii pe articol. Editorialele şi dezbaterile stârnesc cele mai multe reacţii. În fiecare zi se strâng sute de comentarii, care sunt stocate într-o bibliotecă virtuală.

Indiferent de profilul acestora, modul cum se poziţionează comentatorii arată cum funcţionează „feedback-ul din subsol”. Analiza acestor forumuri poate conduce la conturarea unui profil al comentatorului. Alte canale de presă însă („Jurnalul Naţional”, „Cronica Română”, „Curierul Naţional”, „Libertatea” etc.), deşi au un public cititor consistent, acesta se dovedeşte a fi „pasiv”, fapt demonstrat prin numărul scăzut de intervenţii pe forumurile de discuţii ale respectivelor publicaţii.

Facilităţile oferite de Internet (costuri reduse, viteză superioară de transmitere a datelor, anonimat) reprezintă argumentele care au impus „new media” ca unul din principalele mijloace folosite de organizaţiile teroriste, rasiste şi xenofobe şi simpatizanţii acestora pentru promovarea mesajelor ideologice proprii, în scopul câştigării de noi adepţi sau pentru influenţarea opiniei publice.

Dezvoltarea tehnologiei informaţiei/comunicaţiilor şi caracterul global al Internetului oferă oricui capacitatea de difuzare a mesajului dorit unei mase largi de receptori, astfel că privit prin prisma raportului avantaje/dezavantaje principalul risc asociat „new media” constă în imposibilitatea exercitării controlului asupra informaţiilor diseminate.

Lasă un răspuns