Sisifii puilor. Poem, de Liviu Florian Jianu

Sisifii puilor

Chiar azi, lăsai în blid – în coji de fructe
Și turte
Mestecate
Ceva carne –

Mâncară câinii.
Și-au lăsat nevrute
O-mbucătură , două – de pomană.

Dar după-un timp
I-ajunse –o cruntă foame.

Și mai, mai să își rupă beregata.
Cine apuca cel dintâi – bucata.

Mi-au doborât și bicicleta, biata.

Așa este pe lumea nemâncată.
Și-atât de crunt – de lipsuri – blestemată:

Greu aridici în curte-ți pacea-n goana
Obezilor de fericirea – toată.

Și curtea ta – din ce să ai – a ține?
Că n-o să dai, să muște chiar – din tine…

O părere la “Sisifii puilor. Poem, de Liviu Florian Jianu

  1. Pro-VERBE
    S-a urcat scroafa-n copac
    (Grăsimile afectează grav sănătatea!)
    Unui Râmător – Grăsun ajuns șef peste Coteț –
    Îi pute tărâța fiartă, pe care-o sorbea ades,
    Acum vrea doar boabe bio și …șorici cu părul creț,
    Grohăie doct că-i …Suină și -firesc- OBLIGE NOBLESSE!

    (Dar- în Piață – jale mare, e de plâns, nu are preț..

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns