Și Mobrele de-ar fi …, de Liviu Florian Jianu

 

descărcare

Și Mobrele de-ar fi …, de Liviu Florian Jianu

Și Mobrele de-ar fi să reînvie,

Cu-ataș, mergînd voios, pe butelie,

Dintr-un compost de rest, și rumeguș,

Ușor ar fi ur/c/ușul lor, de-acuși –

Ce Pegași, nu ar duce, de la uși,

Până pe unde, au țăranii, rost –

De-ar fi comenzi, chiar ferme, pe un cost,

De-ntreținut, servicii, din cenuși –

 

Pe unde să tot meargă, drept căpuși,

Țăranii noștri, astăzi orășeni ?

Prin crivățele căror bani, și ierni,

Să fie, robi, din țara noastră, duși?

 

Și-n locul lor, atâtea buruieni –

și-n locul lor, atâția, cu mănuși,

Profesori mari, cu japca parcă, puși,

Să facă – Terra Nova – iar, licheni –

 

Noi așteptăm, colinde, și arcuș,

Pe vioara unor vise – mari, de mici –

Erau pe când iluștrii licurici,

Vedeau prea mult, din ce simțim, din bruș –

 

 

Măcar acum, Carpații, când sunt puși

Pe coji de nucă, miezul ei, străbun,

Să ne arate tot ce este bun,

Și-atât parfum – ne –aducă-n cuib, în guși…

 

Și-atâta bucurie, și din scrum…

Lasă un răspuns