2 păreri la “România – Terra Nova Întreagă, de Liviu Florian Jianu

  1. Pe un pol, de dragoste

    Este de menționat faptul
    că Domnul Mihai Eminescu
    Nu își compunea operele complete singur
    închis în mijlocul cerului
    și al pământului
    și îmbrăcat atât de elegant
    pe un scaun.

    Nu.
    El colinda
    de la o funcție politică mult mai fragedă
    păduri, și își culca, chiar,
    tâmpla, lângă câte un izvor
    de opere fundamentale

    și mâna cu care încă nu scria
    și-o punea, spre a-și aminti de ceea ce auzea,
    sub ochiul deschis înăuntru.

    și ce vise de viitor
    și ce planuri
    ieșeau de acolo?

    niciun copac de măriri –
    care să umbească întreaga lume,
    cu gloria lui
    nepieritoare

    niciun zvon de luptă

    doar
    cea mai neîntâlnită dintre iubiri
    pe care
    a întâlnit-o, în cele din urmă –

    și unii vor spune
    degeaba,
    tot degeaba –

    și unii vor pune
    tinerii noștri
    în elegantele lor costume și rochii
    să le stea dinainte

    și ei își vor pleca ochii
    undeva, în spate, mult în urmă, în istorie
    cu cea mai istovită, și înlăcrimată sfială
    de cântec

    dar aceștia
    vor fi voievozii
    literaturii și vieții române
    și printre dânșii

    deasupra
    ca un luceafăr

    steaua noastră polară…

    15 ianuarie 2017

  2. Rodind ,,veștmintele vorbirii…”

    Noi nu avem decât un FAUR
    De LIMBĂ, rară-n neamuri,
    De-a pururi truditor de lamuri,
    Cu-atâta ,,…FOC și AUR”!

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns