Ioan Barbu: Reportajul astăzi / Story today, de Dan Ionescu

i b 2Ioan Barbu: Reportajul astăzi

de Dan Ionescu 

Un oraș pe lună și Îmblânzitorii de ape sunt cele mai recente cărți semnate de Ioan Barbu. Ambele au văzut lumina tiparului în 2012, la Editura Antim Ivireanul din Râmnicu Vâlcea.

În Cuvânt înainte la Îmblânzitorii de ape, Neagu Udroiu scrie: „Scriitorul Ioan Barbu își convoacă din când în când cititorii, numeroși și avizați, pentru a le propune prin cărțile sale subiecte diverse, în mod constant interesante și atractive”.

 

În patru secțiuni și o Mărturisire, prima, Îmblânzitorii de ape, care după titlu, este un omagiu adus muncitorilor de la Șantierul hidroenergetic Lotru – Ciunget, inaugurat la 15 decembrie 1965, închipuie o carte de reportaje. Este prezentat un mod de viață în trepte, în tendințe de urcare la cer, dar și de coborâre în interiorul ființei de om, când soarele – țintă pleacă de pe boltă. În temele mari: Oamenii vetrelor de ape, Calea soarelui, Cireșii înfloresc în ianuarie, Forestierii, ca forme filigranate, se încadrează între altele, subcategoriile: Jurnal de front, Ofensiva, Un gest onorabil, ca-n Japonia, Epilog etc.

Ioan Barbu revede cu ochii băiatului care a fost, la fel ca Lucian Blaga ori Fănuș Neagu, obiecte pe care el sau vreun amic al lui a exersat îndeletniciri înnăscute. Un tovarăș de joacă, Dumitru, „pe la vreo cinci ani se juca în ciubărul de lemn închipuind bărci marinărești”, mai târziu, vizitând portul, unde lucra unchiu-său Constantin, căuta „în largul apei mirajul vapoarelor care veneau și plecau din poveștile marinărești”, ca să aibă mereu motivație să devină marinar sau inginer pe șantierul naval.

Pasiunea, citim printre rânduri, este cheia de a-l ține pe individ atașat visurilor din copilărie și din teama de a nu pierde în avansul prin vârste, vigoarea juneții, poate rezulta devotamentul de a dezvolta și exersa pasiunea. Fără o asemenea resursă, de a mai putea visa în continuare cu ochii deschiși, entuziasmul ar pieri.

Reportajul este un pretext de a explora mediul oamenilor despre care autorul scrie. După un efort deosebit, ei vor fi obosiți și dacă vor greși, autorul totuși îi va înconjura cu simpatia pentru primul fapt.

Geo Bogza punea bază în reportajele din Cartea Oltului, pe forma amplă a execuției, pe faptă, Ioan Barbu, pe destin. Cu alte cuvinte, primul vede producția efortului, pe când al doilea, legătura dintre soartă și voința persoanei de a-și alege ea drumul în viață. Tot ce nu se potrivește provoacă distorsiuni existențiale care sunt rezolvate grație mentalității originale a zonei oltene. Comuniunea dintre oameni este în cartea lui Ioan Barbu într-adevăr motiv de viață bună.

Dacă Îmblânzitorii de ape este „o carte care laudă munca” și este dedicată „tuturor făurarilor de lumină de pe Lotru și Olt”, cele zece povestiri din Un oraș pe lună (prefațată de Emil Lungeanu) au subiecte religioase: Spovedania Annei Morand, culturale: Templul lui Ahile Tracul ori situate în apropierea miturilor: Nadă pentru lupi, Centrul lumii, Bocetul din caseta de argint.

Față de Mihail Sadoveanu, care în Împărăția apelor, pregătește ori se lasă captivul nadei florilor, Ioan Barbu scrie despre o Nadă pentru lupi, ca o dorință sau nevoie a locuitorilor unui sat de a limita atacul haitei, la fel de bine, de a restricționa azi, în elanul științei care a dus omul pe lună, influența miturilor cu personaje legendare transformate de la un moment încolo, sub efectul blestemului, în lupi etc. Motivul casetei din Bocetul din caseta de argint ne aduce aminte de cutia Pandorei, dar față de ce adăpostea caseta primei femei de pe pământ, stări care aveau să cuprindă ființele transfigurându-le sufletul, bocetul este semnul milei și al suferinței zguduitoare. Altă povestire conține un simbol al purității, Fântâna albă. Din păcate, această narație impresionează în primul rând prin faptul că pornește de la o tragedie a anilor 40, când soldații sovietici „au executat fără milă un număr de aproximativ 3000 de civili români, locuitori ai comunelor de pe Valea Siretului, care încercau să se retragă din Bucovina de Nord, atacată de ruși, în România”.

Ex libris-urile din corpul cărții secunde aparțin lui Doru Drăgușin.

În concluzie, cele două cărți semnate de Ioan Barbu se lecturează cu bucuria de a descoperi astăzi, în plasma unei lumi ingrate, o carte proslăvind înaintașii – Îmblânzitorii de ape ți alți mari anonimi, iar alta, Un oraș pe lună (titlu sf-ist care însă indică și faptul că o dată pe lună reporterul explorează veracitatea unei urbe), cu narații rupte din cotidian și mituri.

(Articol apărut în Revista „Scrisul Românesc”, Nr. 2 / 2013)

Lasă un răspuns