Propria-i întunecime. Poem*, de Dan Ionescu

Propria-i întunecime*

Poem* din volumul: Sunt poet în fiecare zi (Editura David Press Print, Timișoara, 2016)

 

Fericirea butoiului din pivniță
e legată de propria-i întunecime.
Oricât de întunecat e afară,
din cauza norilor acoperind soarele
şi a ploii care izbeşte caldarâmul,
el ştie că doagele-i țin captiv, să nu explodeze,
un gol negru şi mai mare.

Surâde liniştit butoiul.
Adăpostitul său gol
e mai adânc decât al unei părăsiri de care suferă, în lacrimi,
pe bancă, o tânără.
Mustul care-l umple îl face mai greu
şi mai închis în sine, aducând înăuntru sclipire.
Gâlgâirea inedită îi nesocoteşte întunericul
de care a fost atât de mândru
şi-i pune punct la fericire.
De supărare, s-ar izbi cu burta de pământ,
dar n-are picioare s-o ia din loc.

2 păreri la “Propria-i întunecime. Poem*, de Dan Ionescu

  1. Si butoiul acesta
    e cand Regele Lear,
    cuprinzandu-si in bratele lui
    intunericul,
    fara umbra vreunui ciorchine
    din via lui, lastarit –
    cand Niobe, acoperindu-si sub prea scurta-i haina
    fiicele, pe rand ucise, de Apollo, de sete, de lumina de sine-
    cand tanara proponita
    la carul de lupta
    al vietii, in lungile cuie de fier
    al jugului dublu
    in care un greier
    sau fluture
    sau dansator zboara
    si nu stie nici el
    in ce sala sa se intoarca –
    acesta-i butoiul
    in care Diogene
    ia
    pietrele lumii in gura
    si le mesteca
    in timp ce sirenele
    canta
    si fura
    ultimele picaturi
    ramase pe fundul
    butoiului gol.

    De-abia atunci
    adevarul
    se vede limpede –
    era al butoiului
    din butoi
    al butoiului butoiului din butoi
    si toate butoaiele
    erau tatii,
    si bunicii,
    si asa mai departe,
    din butoi in butoi,
    inapoi…

  2. E plin celarul de goale …poloboace

    Butoaiele – atâtea minți – în neguri le domină
    (De carte-o șterg pe rupte, ca …Ăla de tămâie!)
    Și-n coada țării, satul – abia – se târâie…
    Cu doage putrezite, butia fuge de Lumină!!

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns