Prea mic, pentru un regret atât de mare, de Liviu Florian Jianu

images (1)
PREA MIC, PENTRU UN REGRET ATÂT DE MARE
 
Marinei, de ziua ei, din aceeași înghețată, mereu topită,
Cu atâta trecere, cu atât de puțină valoare
 
Excelsior!
Cu maximă sănătate, nesingurătate, și răbdare!
 
 
La 7 ani
Fusesem numit Ministru al Cofetăriilor în Cehoslovacia
Și am fost invitat
Numai la Karlo Vivary –
 

În rest,
Eram prea ocupat
Cu părul meu blond
Și în față tăiat,
Cu o bancă,
Și o minge albastră, marină,
Cu picățele albe,
Să am grijă
Să nu mănânce prea multe dulciuri
Generațiile trecute, prezente, și viitoare.
 
Firește,
Problema nu era deloc simplă.
Pentru asta
Trebuia lăsat liniștit
În pace –
Ce cuvânt care cade greu la stomac! 
Orice copil –
Să mănânce ce-i place –
Și numai dacă  cere ceva
Ce nu are
Să fac tot posibilul
Să ajungă și la el,
Măcar o scrisoare
Cu aromă de vată de băț,
Din partea mea, personal.
Acesta este motivul pentru care am fost torturat
Împotriva voinței mele,
Să scriu caligrafic,
Gogoși și franzele prin aer.
 
În Karlo Vivary
Inspectam cu atenție
Toată natura –
Chiar și vitrinele –
Poate sunt sparte –
Poate există vreo scurgere
De ceva dulce –
Poate există vreo mișcare de stradă
Care solicită cu mari tăvăliri pe jos
Și  urlete
·                                 O prăjitură, o banană, o înghețată …
 
Nimic…
Era o liniște
De paradis de cofetărie…
 
Puteai să tragi cu frișca
Nu s-ar fi mirat nimeni
Pe stradă
Și ai fi mâncat-o singur
Pe toată
Chiar și de pe buzele
Altor cehoaice mai blonde.
 
Întrebat fiind
De însoțitorii mei cei mai obișnuiți:
          Domnule Ministru,
Ce doriți? Ce poftiți din această expoziție care vă așteaptă cu nerăbdare?
 
Am văzut
Întâi, în vitrină,
Apoi, la o masă,
O persoană – de preferință… incertă –
Care săpa de zor
Într-o cupă înaltă
Căuta în ea elegant
Felurite culori,
Și cupa buldozerului de scotocit
Îi făcea să dispară
În nemărginit
Haldă cu haldă.
 
          Din asta vreau și eu.
 
Văzusem
Și prototipul
În vitrină,
Și aplicația
În plină activitate mobilizatoare.
 
          Luați loc.
 
Am luat.
Și am fost serviți
Prin semne.
Ca să nu deranjăm
Liniștea cordială.
 
Dar –
Din păcate –
Precum se știe,
Un Ministru al Cofetăriilor
În Cehoslovacia –
Are portbagajul prea mic.
 
Oricât ai fi vrut
Să turtești tot Everestul
Unei înghețate asortate
La tine în gârlici.
 
Și incredibilul s-a produs.
Cea mai mare înghețată comandată vreodată
De vreun ministru
Pe Lume
 
A rămas
Mai bine de 60 la sută
În cupă.
 
          Și acum
Când îmi aduc aminte
Îmi lasă privirea
Regrete amare
 
Că nu am luat la pachet
Întreaga copilărie
Să o aduc
Pe toată
La mine
În țară.

Lasă un răspuns