Pr. Radu Botiş, Prof. Mircea Botiş, Ulmeni Maramureş. Recenzie, de ierom. Maxim Morariu

Ulmeni,Studiu m

Pr. Radu Botiş, Prof. Mircea Botiş, Ulmeni Maramureş,Editura Olimpias, Galaţi, 2011, 273 p.

Recenzie de ierom. Maxim Morariu

 

Genul monografic a cunoscut un adevărat reviriment în ultima vreme, când, prezentări ale unor oraşe, localităţi, biserici sau monumente, au inundat de-a dreptul piaţa de carte contemporană. Nu toate apariţiile editoriale sunt însă de calitate, multe dintre ele fiind condiţionate mai degrabă de obţinerea unor grade profesionale sau de confirmarea statutului de intelectual al autorilor decât de profesionalismul muncii lor.

Lucrarea pe care dorim însă să o propunem cititorilor este una ce împlineşte întru totul standardele calitative ale unei monografii. Experienţa autorilor[1] în materie de publicistică şi buna cunoaştere a locurilor descrise, din care provin ei, garantează acest fapt. Garanţi ai calităţii sunt şi cei doi prefaţatori, domnul cercetător ştiinţific I Remus Câmpeanu, de la Institutul de Istorie ,,George Bariţiu” din Cluj-Napoca (pp. 5-8) şi părintele Vasile Augustin, vicarul Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului (pp. 9-10), care apreciază în mod favorabil cercetarea celor doi autori, subliniind multiplele valenţe ale acesteia.

Volumul este structurat pe întinsul a nouă capitole şi cuprinde de asemenea anexe şi o listă bibliografică. Autorii se străduiesc să realizeze atât o amplă incursiune în istoricul oraşului maramureşean (pp. 15-45), cât şi o prezentare a principalelor caracteristici ale acestuia, respectiv învăţământul şi cultura (pp. 46-53), resursele naturale (pp. 54-68), demografia (pp. 69-90), activitatea economică a urbei (pp. 91-124), aspectele etnografice (pp. 125- 142), personalităţile locale (pp. 143-215). Bibliografia întrebuinţată este, de cele mai multe ori, una adecvată cercetării şi actualizată, autorii utilizând cele mai noi cercetări în materie, iar anexa (pp. 239- 264), densă şi ea, conţine un număr mare de facsimiluri după documente importante din istoria oraşului şi fotografii cu lăcaşurile de cult, instituţiile principale, clădiri sau persoane importante din istoria lui de ieri şi de azi.

Interesant este, de exemplu, capitolul despre datini şi obiceiuri, în paginile căruia autorii vorbesc nu doar despre tradiţiile populare cu valoare etnografică, ci şi despre gastronomie, tradiţii privitoare la agricultură, faună, ocupaţii casnice sau limbaj. Descrierile unor obiceiuri cu valoare fundamentală pentru viaţa omului sunt şi ele ample. Spre deosebire de etnografii laici, părintele Botiş insistă însă şi asupra puternicei legături existente între Biserică şi obiceiul propriu-zis. Iată, de exemplu, cum se încheie descrierea nunţii:

 

,,La ieșirea din biserică și pe parcursul traseului până la locul unde va avea loc nunta, cu mulți ani în urmă, anumiți feciori puneau diferite piedici, care, de fiecare dată, pentru a fi înlăturate intervenea nașul cu câte o sticlă de țuică. După ce calea era liberă alaiul ajungea cu bine la locul unde era organizată masa și continua nunta. Avea loc „orația cu găina” așezată pitoresc pe o tavă, purtată de către socăciță.Pe la miezul nopții începe „jocul miresei” moment anunțat de către unul din cei doi reprezentanți ai mirilor (staroste). Primul intră în joc mirele, apoi nașii, părinții mirilor, rudele cele mai apropiate, apoi nuntașii” (p. 135).

 

Calitatea de preot a unuia dintre autori este deconspirată parţial şi de atenţia pentru aspectele confesionale şi de atenţia pentru istoricul lăcaşurilor de cult din localitate. Astfel, în cadrul capitolului, alături de frumoasa analiză în care, alături de dicţionarul lui Coriolan Suciu[2] întrebuinţează şi alte surse în scopul obţinerii unor informaţii complete cu privire la aspectele toponimice, de bogatele informaţii cu valoare istorică, extrase fie din surse arhivistice inedite, fie din surse edite. se regăsesc şi elemente privitoare la situaţia confesională a oamenilor locului şi la istoricul locaşurilor lor de cult.

Având în vedere aceste aspecte, nu putem decât să remarcăm valoarea operei părintelui şi a domnului profesor Botiş, să o recomandăm călduros şi să credem că ea îşi va găsi locul atât în circuitul ştiinţific, cât şi în bibliotecile fiilor zonei şi a iubitorilor istoriei şi spiritualităţii româneşti de pretutindeni.

[1] Căci, de exemplu, părintele Radu Botiş este fondatorul şi redactorul şef al revistelor electronice Glas comun şi Slova creştină. De asemenea, el este prezent ca publicist în paginile revistelor Semănătorul, Analize şi fapte , Ecoul, Neamul Românesc, Noua Arhivă Românească , Tânărul scriitor, Luceafărul românesc, Observatorul de Toronto, iar ca poet, creaţiile sale se regăsesc atât în volume de autori cât şi  în următoarele antologii: Antologiile revistei Singur, Editurile Singur/Grinta, Târgovişte/Cluj- Napoca, 2010; O Antologie a poeziei maramureşene, coord., Nicolae Păuna Scheianu, Editura Ethnologica, Baia Mare,2010; Preoţi sfinţi, lăcaşuri sfinte, Editura Semănătorul, 2010; Antologie de poezie, 55 de poeţi contemporani (pagini alese), coord. Valentina Becart, Editura ArhipArt, Sibiu, România, 2010; Îndreptar de terapie divină – breviar sufletesc, Editura Sinteze, Galaţi, 2009; Artur Silvestri – Documentar memorialistic, Editura Semănătorul, 2009 ; Literatura virtuală și Curentul Generației Google, coord. Ionuț Caragea, Editura Fides, Iaşi, 2009; Antologie, Cenaclul Arionda, Editura Olimpias, Galaţi, 2009; Dor de Dor  – Antologie lirică, epică, plastică, Călăraşi, coord. Marin Toma, Editura S.C. Tipografia S.A, Slobozia-Ialomiţa, 2008; Mărturisirea de credinţă literară, vol. II,  Editura Carpathia Press, Bucureşti, 2008.

[2] Coriolan Suciu, Dicționarul istoric al localităților din Transilvania, vol. II, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1967.

 

Lasă un răspuns