Poezie, de Liviu Florian Jianu

Acele…
Cositorită toamnă ca un lung lănțug
                             De temenele
La glezna
zilei,
          nopții –
                   prinse de-un portic –

 
Cu un pas mic, și cu privirile-i lipim
                             un vechi ibric
 
Din care-i bem
                   și libertatea vieții grele –
 
Și am ieși – din repetarea-i – din tipic…
 
 
Dar toamna – bate-n noi – câte un pic,
Cu galbene, căzutele ei – stele –
Vor fi visat – atât de-nalt – colnic –
Cresc altele – ce-au învățat – din ele –
 
Și toamna-n cositorul ei – în spic
Ne leagă – noi – și vechi –
                             lumini –
                                      acele…

Lasă un răspuns