Poem recitat de autor, Liviu Florian Jianu

 

2 păreri la “Poem recitat de autor, Liviu Florian Jianu

  1. Fara lacrima…

    Isi sufleca si ea, manecile,
    saraca,
    ca sa-si – mai – creasca,
    sau faca –
    vreun copil.

    O femeie
    frumoasa.
    Cu spranceana ei stanga, ridicata,
    severa,

    si de sub spranceana ei dreapta,
    ca o aripa lunga,
    privindu-ne bland.

    Ce sa faca
    femeia?

    Ca n-o sa-si puna
    la guler,
    capul Gorgonei,
    sau tot Uniceful,
    flamand?

    O fi primit –
    vreun martisor.

    Sa i-l duca
    lui mama.

    Si
    si l-a prins
    ca o fotografie
    pe fereastra hainei ei
    vie.

    Ea,
    ciupercuta,
    plina de globulele-i albe
    pe rosul padurii
    taiate –

    galben,
    decorul –
    ca o mamaliga –
    pe grauri demult emigrate
    de spaima-

    alb-astru,
    aidoma seninului cerului,
    camasile noastre.

    27 februarie 2018

    doamnei Marina Basta

  2. CaTRENUL înghețatelor saloane…

    Izbăvitoare-i iarna, când mai ninge,
    Complice cu polare geruri îndelunge,

    Nădăjduind ( e Noua Eră Glaciară…)
    Miicrobi și viruși – congelați – să piară!

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.