Plimbare prin oraș. Poem de Dan Ionescu

M-am și văzut răsturnându-mă

ca un modest cub de gheață

în paharul amărăciunilor.

Până la colțul străzii, m-am gândit

că nu mă va aștepta nimeni seara acasă.

Hei, domnilor, dar viața e plină de surprize

pentru că esența ei n-a fost cercetată, până acum,

în niciun laborator.

 

Pe cordoanele cu flori,

se plimbau motani. Coada lovea indiferentă aerul,

spulberând lumina din el.

O părere la “Plimbare prin oraș. Poem de Dan Ionescu

  1. Calea, Adevărul, Viața

    Din nașterea spontană – năvalnică, ori lentă –
    IZVORUL, spre …vărsare, ar vrea s-ajungă Deltă…

    Fost-a șuvoi, torent – nestăvilitul fluviu
    Se pierde – val – în…Mare, doar crater de Vezuviu….

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns