Philippa Gregory : Surorile Boleyn. Recenzie, de Mirela Teodorescu

descărcare (1)

Philippa Gregory, una dintre cele mai renumite scriitoare britanice contemporane de ficţiune istorică, s-a născut în 1954, în Kenya. La vârsta de doi ani, s-a mutat în Anglia împreună cu familia. A absolvit secţia de istorie a Universităţii din Sussex şi şi-a luat doctoratul în literatura secolului XVIII la Universitatea din Edinburgh.

A lucrat o vreme ca jurnalist şi producător la radio BBC, însă pasiunea pentru istorie şi literatură a îndemnat-o să se dedice scrisului.  Philippa Gregory a publicat pâna în prezent peste douazeci de romane, dintre care amintim: Windeacre (1987), The Favoured Child (1989), A Respectable Trade (1992), The Other Boleyn Girl (2001; Surorile Boleyn, Polirom, 2008, 2013), distins un an mai târziu cu premiul Parker Romantic Novel of the Year şi ecranizat de studiourile Miramax, The Queen’s Fool (2003), The Virgin’s Lover (2004), The Constant Princess (2005), The Boleyn Inheritance (2006; Moştenirea Boleyn, Polirom, 2009), The Other Queen (2008), The White Queen (2009; Regina albă, Polirom, 2010, 2014), The Lady of the Rivers (2011; Doamna apelor, Polirom, 2012), The Kingmaker’s Daughter (2012; Fiica eminenţei cenuşii, Polirom, 2013), Changeling (2012; Copilul zânelor, Polirom, 2013). Cărtţle sale s-au bucurat de un succes răsunător în întreaga lume şi au fost deja traduse în multe limbi.

Surorile Boleyn” este un roman istoric  în care acţiunea este plasata la curtea regelui Henric al VIII-lea al Angliei, rege care este bine cunoscut datorită faptului că a avut şase soţii şi a separat Biserica Anglicană de Biserica Romano-Catolica din dorinţa de a divorţa de prima soţie, Caterina de Aragon, pentru a se căsatori cu celebra Anne Boleyn. Autoarea aduce în prim plan un personaj istoric mult prea puţin cunoscut, Mary Boleyn, brodând în jurul ei o poveste ficţională, fascinantă, plină de intrigi şi secrete de la curte, naraţiunea desfăşurându-se prin punctul de vedere al surorii mai mici Mary. Mary şi Anne sunt două surori care, deşi apropiate, sunt extrem de diferite: Mary este inocentă, calma şi răbdătoare, dorindu-şi o viaţă cât mai liniştită alături de soţul ales de părinţi, indiferent dacă îl iubeşte sau nu, pe când Anne este puternică, ambiţioasă şi dornică de aventuri şi faimă, încântată de o posibilă viaţa la curtea regelui, “one sister followed the rules, the other defined them”.

Părinţii, în schimb, nu ţin cont de dorinţele fiicelor, folosindu-se de frumuseţea şi educaţia lor pentru a urca pe scara socială, încercând să o introducă pe oricare dintre ele în patul regelui. Când Anne iî dezamăgeşte prin comportamentul ei rebel, mult prea îndrăzneţ pentru un rege, Mary devine amanta lui Henric al VIII-lea în ciuda faptului că este deja căsătorită. Atât timp căt familia şi chiar soţul ei primesc pământuri şi onoruri, nimeni nu se simte înjosit de statutul lui Mary. Lucrurile se complică atunci când Anne revine la curte după o îndelungată şedere în Franţa, afişând o atitudine mult mai elegantă, stilată, temperată, care îl determină pe rege să se îndrăgostească atât de tare de ea încât să divorţeze de Caterina de Aragon pe motiv că această căsnicie este blestemată de vreme ce regina nu îi poate oferi un moştenitor.

Romanul este un întreg labirint de intrigi şi secrete, toate învârtindu-se în jurul regelui Henric. Mary nu mai este de nici un folos la curte, dar trebuie să o susţina pe Anne, care, în ciuda promisiunii făcute, nici ea nu îi poate oferi regelui un băiat. Iar pentru ea, acest lucru poate însemna chiar moartea. “Surorile Boleyn” este o carte care se citeşte foarte uşor şi te introduce într-o lume plină de pasiune, în care oamenii sunt dispuşi să facă orice pentru a ajunge cât mai departe în ierarhia socială.

Cele două femei fac cu rândul în patul regelui şi ambele trăiesc spaima că, odată atras în mrejele lor, nu vor avea „metoda de a-l păstra“.

Prima ajunsă în patul regelui, Mary, se îndrăgosteşte de el, cunoaşte iubirea. Locul ei este luat de Anne, sora ei, pentru care ambiţia e mai mare decât iubirea. Şi, ce e iubirea? se întreabă fratele lor, George, dându-le şi răspunsul: „Scriem toată ziua despre ea şi cântăm cântece despre ea toată noaptea, dar să fiu al naibii de ştiu dacă există sau nu aşa ceva în realitate. Te doreşte, dacă asta înseamnă pentru tine iubire, atunci da, te iubeşte“.

Deşi sunt rivale, surorile se ajută, împinse de rude, pentru că patul regelui trebuie să rămână în familie, astfel răsplata va fi mare. Aşa poruncea familia.

Mary îşi învaţă sora ce sunt plăcerile carnale, îi dezvăluie deliciile sexuale ale regelui, îi arată drumul de la atingere la plăcere şi de la dorinţă la extaz, îi şopteşte complice secretele lui, perversiunile lui, lăsând la o parte gelozia. Sârguinţa sexuală şi strategia de a mulţumi bărbatul în cele mai intime trăiri ale lui erau pe primul loc. Nu plăcerea lor. Întoarcerea din iatacul regelui era a unei femei răpuse de chin, a unei femei care se ducea în patul ei sfârşită de oboseală, pentru a se ghemui şi a se lăsa îngrijită.

Ambele surori supraveghează libidoul regelui, ştiind ce-i labilitatea sexuală a bărbatului răsfăţat de femei, lacom şi nesăbuit, ambele îi analizează cu meticulozitate psihismele, dar şi starea fizica, pentru că el, bărbatul dorit „putea fi determinat să vrea orice“ cu o condiţie, pe care Mary n-o acceptă la început, dar care pentru Anne este lege: ea, femeia, să n-aibă nici o altă plăcere decât „manevrarea gândurilor lui, în fiecare clipă“. Deci, „o nesfârşită abilitate“. Nimic altceva. Familia lor aştepta răsplata trupului lor şi a fertilităţii.

Ele priveau bărbatul, dar nu uitau că trebuie să-l „urmărească cu privirea stăruitoare, calculată, privirea Boleyn, privirea Howard, care părea să întrebe: ce s-a petrecut aici şi cum pot să folosesc lucrurile în folosul meu?“

În carte, relaţia de dualitate, de iubire şi ură între surori apare permanent. Vedeau lucrurile diferit, deşi urmăreau acelaşi scop. Mary „vroia bărbatul, nu regele“, în timp ce Anne „vroia regele sau nimic“. Mary înclina şi chiar ajunge până la urmă să stea cu un bărbat pe care-l iubeşte, fiind iubită de el, dar care este „un nimeni“, Anne vrea regele, vrea coroana, vrea totul şi ajunge la eşafod.

 “Erau anii indelungaţi de rivalitate şi apoi unitatea forţată şi, mereu, de desubtul iubirii reciproce pe care ne-o purtam, sentimentul ca una dintre noi trebuia s-o intreacă pe cealaltă. Cum puteam să-i transmit un singur cuvânt care sa confirme toate acestea şi totodata să-i spună ca o iubeam, că mă bucuram pentru ca îi fusesem soră, cu toate că ştiam că din cauza ei ajunsese unde ajunsese şi îl adusese şi pe George în aceeaşi situaţie? Că, deţi, n-aveam s-o iert niciodată pentru ceea ce ne facuse tuturor, înţelegeam în acelaşi timp, complet şi pe deplin?” povesteşte Mary.

Lumea nu s-a schimbat prea mult. Sexul şi puterea rămân teme curente și se întâlnesc aproape la tot pasul. Soarta femeilor într-o lume condusă de bărbaţi nu mai este atât de „amarnică“ peste tot, aşa cum gândea Mary. Dar sexul rămâne o armă de succes a femeii şi femeile îşi doresc să afle şmecherii pentru a-şi păstra bărbaţii.

Surorile Boleyn este povestea fascinantă a unei familii renascentiste hotărâte să urce cât mai sus cu putinţă în ochii şi favorurile curţii lui Henric al VIII-lea, oricare ar fi preţul pe care l-ar avea de plătit.” (Kirkus Reviews)”

Lasă un răspuns