Pe toți ne doare dragostea de toți, de Liviu Florian Jianu. Lirică

Pe toți ne doare dragostea de toți
Pe toți ne doare dragostea de toți.
Ea, niciodată, nu ne dă nici pace.
Ne doare-atât, că nici nu putem face
Iubiți, din prea mulți  oameni, prea mulți zloți.
 

Pe toți ne doare dragostea de toți.
Și o cântăm – mai mare – totdeauna,
Cu cât suntem, de adevăr, mai hoți,
Cu-atât mai mare este și minciuna.
 
Pe toți ne doare dragostea de toți.
O cer prea mulți, ce au și-așa, prea multă.
O dau – cei care doar – din gol – o cântă –
De-aceea-n creiere –avem – mai bune roți –
 
Și ceasornicărim – o lume frântă.
 
Pe toți ne doare dragostea de toți.
Că nu ne-ajung, oricât am tot produce,
Nici măcar răbojirile, pe cruce,
Să ocrotim – atâți fanarioți.
 
Pe toți ne doare dragostea de toți.
Atâta, doar – că pune-i s-o și scrie.
Să o recite – și în slova vie.
Și dacă-n haina ei, de veșnicie
 
Se vor simți bătuți – de vrednicie –
Lăudați-i! Îi sunt  ultimii idioți!
 
 
26 februarie 2017

Lasă un răspuns