Parodie, de Liviu Florian Jianu

Dragă Fănică,

 
Nu apuc bine să îl invitez pe bunul meu amic, Eugen Ionescu, de pe lumea cealaltă, la mine acasă, nu apucă el bine să îmi aducă cărțile pe care i le-am împrumutat după îndelungi stăruinți neonorate, din parte-i, și așteptări, din parte-mi,  ale bunilor lui amici, corigentul  Drumeș, și miopul  Eliade, și aceasta după lungi așteptări care au durat ca la 4-5 luni de zile, lectura, din partea copilului lui, plus alte nește ore astrale, ale săracului Zweig, cel rămas pe lumea de ieri, de groaza lumii de astăzi, pentru care săracul copil mai are nevoie de câteva luni de cetit –

că și apucă nevastă-mea, coana Joițica – să vină ori de la onorabilul Nae, ori de la partid, ori de la Pristanda, ori de la închisoare, ori de la dăscălime, ori de la surdo-muți – că e totuna –
să îmi ia toate bulendrele din sufragerie –
și să mi le arunce în cameră –
adică pătura, de acoperire – și perna, cu care împarte fiecare și dă, cui n-are cine îi da, și vrea – și-i place,
ambetată foarte de această vizită de curtoazie a manieratului Ionescu, care o iubește, să nu o vază, foarte.
          Așadară, fă bine și calmează-te.
          Joițica este damă bine, și dacă vrei să fii un perfect adevărat, să știi că nimic nu o încântă mai mult, în dauna oricăror succesuri trecătoare, decât banii.
          Ceea ce știe – după cum ne știu toate comțiile, și ascoiațiunile, și partidele, ba chiar și Capitala noastră, E din Burul, în care se vorbește S latina, și de unde ne vin toate depeșele, și bucuriile.
          Fuga la telegraf,
lângă Marsilia,
 în gară,
să-i mai iei Joițicăi o agrafă,
că – nu știu cum –
părul din cap –
care îi cădea ca și pierdut,
i-a crescut iar, la două ace…
 
Al tău pretin și frate mai mare, ca stat,
 
hamlét Trahanache
 
23 martie 2017

Lasă un răspuns