Pânda freamătului, de Melania Rusu Caragioiu

Note de lector de Melania Rusu Caragioiu la cartea ,,SPOVEDANIA UNEI PANTERE” , autoare DANIELa GIFU

O autoare, un dar al divinului exprimat în litera românească, o afirmare a feminității calde, apropiată sufletelor noastre, ridicând, balansând, arta poeziei la nivelul concurenței acerbilor concurenți scriitori bărbați-poeți.

Pe Doamna Dr. Daniela Gifu a făcut-o cunoscută lumii arta sa de a supune viața, de a da lumii lumină din erudiția și inteligența sa, culoare din sufletul său, bunătatea cu abnegație pentru ridicarea prestigiului românesc în lumea științei, a învățământului și a culturii. Dânsa este personalitatea care are puterea de a învinge acel ecran opac ce încearcă să marginalizeze un minunat popor român etichetat până mai ieri ,,din lumea de est”, termen uzitat peiorativ, ca o pată întunecoasă pe firmamnentul existenței, aruncat locuitorilor din Estul Europei. ( Dar știința a protestat întotdeauna și a argumentat că România face parte din Europa centrală).

Nu numai conducătorii noștri au făcut unele greșeli acceptând temporar, mai bine o oprimare-infulență vremelnică- a unora care se considerau mai puternici decât noi, ci acest fapt s-a petrecut și altor state și popoare, deci fruntea noastră a stat mereu sus. Poporul nostru a fost înzestrat cu figuri creatoare umane vestite, enumerate în cele peste douăzeci din principalele invenții mondiale, contribuții la cultura și știința universală.

Doamna Daniela Gifu, deasemenea, un om de știință și un informatician generos și universal potent asupra sectoarelor importante ale existenței- adică creind lăuntric și acționând cu finețea electronului în viziunea existenței, ne ridică pe o treaptă foarte înaltă în acest ,,global”, între popoarele lumii.

Mereu se spune ,,românul este prea modest, prea cumsecade, prea politicos, cedând mereu locul altora. Acest lucru este valabil și pentru Doamna Daniela Gifu, dar dânsa a găsit o cale de a etala valorile românești în lume fără a încălca aceste scumpe deziderate umane.

Iată, acea intenție fină, feminină, de a găsi prin muncă activitatea spirituală, mijloc de comunicare, drumul, nu atât pentru persoana proprie, cât pentru acest neam românesc atât de încercat, atât de oprimat, atât de jefuit, atât de neglijat după al doilea război mondial, în lumea universală.

Autoarea acestei cărți, carte evocativ intitulată :,, Spovedania unei pantere”, se situează printre personalitățile din România , care au început și continuă să țină sus stindardul numelui de român, al României, al limbii noastre- graiul, elementele care ne țin uniți.

În acest grai cantabil și dulce, precum mierea, Daniela, cu litere mari, ne prezintă către lume cu semnificativa carte ,,Spovedania unei pantere”.

O panteră, da, dar o panteră poate fi în sensul figurat al poeziei și o femeie luptătoare, o ființă care pândește momentul de apariție al unui eveniment, o persoană agilă spiritual, o înfățișare vioaie, care pare mult calmă, dar de fapt este o introvertită, în zbucium, în sensul bun al cuvântului. Introvertită în a înmagazina mult, cu suflet, dar apoi a oferi doar atunci când este momentul, acea zvâcnire de manifestare spre ceva imperios, propice, adecuat clipei.

Iar, dacă -fie-mi iertată comparația-vedem în privirea tare, inteligentă, învăluitoare, atunci sclipitoare, putem ghici ușor și pantera ascunsă în spatele acestui volum de poezie.

Acest volum ,,Spovedania unei pantere a suscitat mult interes și a fost răstălmăcit pe toate fețele de literații poeți- pleiade diferite ale literaturii române actuale și străine,( existând și varinte în limbi străine, traduceri ale acestei cărți), dar pentru noi, cei care ne încălzim, la frigul existențe, în mod paradoxal, la aceeași paralelă de 45 de grade Celsius, Canada-România, Montreal, la cea mai călduță paralelă a Canadei, a sosit momentul să ascultăm de data aceasta înfiorați de căldură și simțire, iar versul românesc, trimis computerizat prin cosmos, al autoarei Daniela Gifu. Grai trimis din Iașul cel plin de farmec și surprize spirituale ale vremurilor.

Contrastul între negrul profund al paginilor și forța dezlănțuită a verbului în alb, adică ,,alb pe negru , chiar mai pregnant decât negru pe alb!) întipărește senzorii percepției cu exact ceeace poeta –autoare a voit să ne sugereze. De fapt nu a voit , ci a scris inspirat, iar noi voim să descoperim ceeace acest suflet plin de freamăt a pus pe hârtie.

Frumosul – tot este subliniat de sugestive picturi moderniste intercalate semnate ca realizare grafică de Mihai Bandac.

Începând lectura volumului de versuri ,,Spovedania unei pantere” ne subjugă atracția pe care atmosfera cărții în continuă mișcare, ne-o aduce subtil din țara, pe care, doar în clipe ale vieții o trăim departe… De aceea dorim să parcurgem lectura cu râvna înfometatului de seva venită din rădăcinile de miere dulce ale limbii noastre, din sfatul căpătâiului îmbrăcat în scoarțe țesute, din mistica pâlpâire a lumânărelelor de Paște, a cuiburilor nenumărate de berze înțelepte și mofturoase… Toate aceste imagini prinse sau sugerate în carte mă învăluie când o deschid, privindu-i versurile prin ochelari… Am amintit de magia berzelor, făcând aluzie la un vers din poezia ,, Mereu ieri”, citez: ,, roua fiebințelii se îmbibă în porii noștri încrucișați”. Deasemenea, nu pot vizualiza frumusețea interioarelor noastre tradiționale fără ambianța românească a covorului – ,,velnița florală în inchinăciune, târâtă în timp”, (Poezia ,,Dor și rugă”) În expresia ,,închinăciune” eu intuiesc, relația, covor țesut de maici , sau covor așternt spre prosternarea în rugăciune și metanii. Imagini sfinte românești.

Poezia în vers alb lasă imaginația neîncătușată a poetei să zboare în tăriile dezlănțuite ale inspirației.

Pentru început atenția îmi este atrasă de poezia ..Temere”, o poezie cu ,, zoreală”, specifică sensibilității sprințare feminine, receptivă la arcul vieții, care devine tot mai întins odată cu alunecătoarea cădere a serii și a visului de seară. Aceasta este poezia de preambul a volumului păresărat cu multă iubire și poate prefațarea zbaterilor sufletului feminin împovărat de atâtea greutăți, voit încercate, pe umerii fragili.

De la început, în volumul ,,Spovedania unei pantere” ni se dezvăluie o poezie avantgardistă, putem zice în viziune subtilă, cu tiparul propriu al suspansurilor subînțelese, uneori chiar cu mai multe sensuri, de aci și concluzia de poezii cerebrale, calitate, pe lângă alte multe atribute de care se bucură poeziile sale.

Poezia ,,Tremur bănuitor” aduce o temă delicată , cunoscută. Poeta scrie. ,,Tremurul mâinilor se intensifică stânjenitor / În părul meu se stinge /” În închipuirea noastră o mișcare ușoară, reflexă, semn al gândirii transferată în maiestuozitatea firelor albe din păr, nu întotdeauna premonitoare creșterii vârstei.

Urmărim firul poeziilor, un adevărat roman de viață. Dar, așa cum spune poezia ,, Luceafărul de dimineață”, viața se scurge pe firul său de existență , un fir care se înfășoară strîns, începând chiar cu diminețile zilelor, fir plin de iubire, ,, într-o strângere ghemuită”-semnal de speranțe – în ,, În căutarea luceafărului de dimineață”. Luceafărul de aproape al său, al vieții cotidiene, al tuturor.

Poeziile continuă pe un diapazon, plin de angoase, speranțe, pânde, dor, iubire, toate doar sugerate, penelate, constrânse, disimulate, aruncând asupra cărții ideea înfrânării când voite, când a refulării panterei deobicei dezlănțuite, care nu cunoaște, care nu acordă trupului decât o minimă odihnă, mereu de veghe. Sublimul animal- pantera…

,,Rodajul timpului”, o altă poezie, precum de altfel toate poeziile din acest volum dezvăluie dorința de iubire, de reavăn , de înoire lângă acel cineva- evident- dorit ,, cu o respirație mirosind a măr verde” ! Iată o ,,formulare ” alegorică a insului demn de ,, Pașii pisicii”, îndrăzneți”, de care se simte atrasă făptura feminină sau sinonima panteră.

Nota romantică, subtil erotică, sau fermă, a volumului este relevantă. Poezia ,,Umbrire”, sugerează căutarea de către panteră, o căutare care pare zadarnică pentru început, dar, iată, visul a poposit în ,,ograda-junglă”, cea cu soarele, care ,, întunecă totul”. Citez: ,,Ai umbrit soarele / amuțind vocea visului…/ până la prematura murire /și zâmbești mulțumit / pe prispa unei case degradate… /” Este imaginea răscolitoare a dorinței împlinite și viziunea celor doi, exprimată cinic, în viziunea panterei mereu nesupuse care se vede învinsă de dorință, similar unui edificiu demolat.

Firul panteonic al panterei încordate continuă, neacordându-ne pacea lâncedă care se anunța a fi de la început, ci continuând cu aceași susținere, chiar sălbatecă, de a intra în simțurile noatre adormite, ca o răscolire spre acțiune, mișcare cu picături de dăruire și apoi cu șfichiuiri de trezie.

Se prefigurează de la sine în desfășurarea acțiunii, crescând treptat, dar tumultuos, un roman de iubire în versuri cu fațete-capitole parcemonioase în cuvinte, dar sugestive.

Între tematicile volumului predomină iubirea senzorială, carnală cu nuanțele ei de nimb ,,panterice” de la timid, șovăielnic, la mereu ascendent, până la înflăcărare, finalizat cu versul ,, ,,Cum gândești în scene viscerate” (Poezia ,,La pândă”). Totul este subtil descris, cu artă, disimulat și de aci un efect mult mai incitant decât descrierea pas cu pas a iubirii carnale. Citez: ,,Noapte de noapte, /Ne umplem cu arome de mosc/ Înverșunarea pasiunii noastre/… Si mărturisirea: ,,Te prețuiesc fiindcă nu privești în altă parte după fericire/…În răgazul altor brațe /.

În acest volum de poezie întâlnim și armonia ascunsă a candorii, rugăciunea, implorarea, adulmecarea, fericirea , extazul, gama simțurilor, atracția pădurii, mirajul, toate sentimentele , toate mlădierile panterei, toată agilitatea gândirii, a sufletului și elasticitatea atletică atribuite când panterei, când ființelor umane.

Volumul este o melodie a vieții libere, neînchingate, spontană, tributară doar iubirii, fericirii perpetue și armoniei. Citindu-l te înseninezi și devii mai ferm , mai puțin vulnerabil în fața vieții, precum agila , mlădioasa, și iscusita panteră.

Pantera nu este o felină perfidă, ci o felină rațională care își calculează pașii, săriturile, cu rafinamentul speciei sale și eleganța siguranței de sine.

Eu simt că autoarea Daniela Gifu, recitind manuscrisul, a ales ulterior acest ,,unicat” titlu al volumului: ,,Spovedania unei pantere”, titlul care oglindește întocmai neastâmpărul, agilitatea, precizia, grația și eleganța panterei.

Nu pot lăsa din mână cartea fără a enumera cel puțin câteva din versurile-imagini remarcabile, unice, dar nu-mi permit să dezvălui prea mult lăsând cititorului surpriza, plăcerea, frumusețea descoperirii ineditului.

Deci spicuiesc din poezii: ,,Așteptare” : Răspuns intens și fără murire…

,,Doar în doi”: Plinătatea candorii în doi.

,,Dulceața păcatului”: Miraje premonitorii ne ademenesc

,,De la început”: Surâd în fața rămânerii- o vreme

,,La marginea pădurii”: Înverșunarea pasiunii noastre…

,,Dincolo de rațiune”: Visele nu aveau miros / Nu aveau gust /

,,Etern”: Pierduți în pântecul pământului ne invadează parfumul delicat de lăcrimioare,

,,O șoaptă de ceară”: O șoaptă dintr-un trecut de ceară,

..Aceeași partitură”: Dormim la ore diferite. /În lumi diferite. /,

,,Rugăciune”: În sufletul lemnos,

,,Agenda suspinelor”: Unde ne cununasem speranțele…

Prezentăm mulțumiri autoarei pentru paginile evocatoare, pentru măiestria versului, formulările alegorice, rotunjimea poemelor și verticalitatea sentimentelor umane.

O părere la “Pânda freamătului, de Melania Rusu Caragioiu

  1. Legea …distracției universale

    Când cei de jos – vii – vor mișca,
    Fără a juca naiv – rișca,

    Cum zis-a Newton ( fizica):
    Cei de sus – zdup! – vor pica…

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.