Odă Partidului, de Liviu Florian Jianu

Odă Partidului
Partid Iubit, tu vino, iar, și iar,
Și dă-ne din prea largu-ți buzunar
Și rația ta – lunară – de zahar!
 

Și dă-ne și făină din făini,
Tot din lumina-ți marilor lumini,
A celor cu averea – în slăvimi!
 
Ai milă, Bun Partid al celor mulți,
De cei mai proști pe lume – recte – culți –
Și glasul lor – strigând – să îl asculți
 
Când te slăvește fără de-ncetare,
Pentru o gură – măcar – de mâncare!
Căci tu – de vrei – n-ai nicio îndurare!
 
Pentru această clasă cerșetoare!
Doar pentru fii tăi – care îți jură
Că n-au furat – cu rața chiar – în gură!
 
Partid Iubit, standa’rd al bucuriei,
În iarna fără cap a României,
Acoperă-ne cu mantaua gliei,
 
Căci știm! Și în spitale, și în școale,
Ai sta’ndard – numai păturile – goale –
N-ajung sub bărbi – picere – doar la foale!
 
Și dă-ne –n loc de ce ne-ai da – slăvite,
Doar festivaluri nemaîntâlnite,
În care-ți cantă vise fericite,
 
Și alte rații nemaîntâlnite,
De care fii ploii tăi – sub soare –
Nu au avut – tot cursuri – gratuite!
 
Nici zi de zi – o viață – sărbătoare!
 
Partid Iubit, în frunte cu Cârmacii,
Din care ni se trag și Geto-Dacii,
Romanii, și Carpații, și Balcanii –
Și terra extra max savantovanii –
Și… alții… cei cu trasul, cei cu sacii…
 
Ești geniul bunătăților – cu anii –
Ce ară chiar și astăzi cu plăvanii,
Și plouă-n urma lui cu toți sărmanii
 
Și-oricât ai vrea – măcar – o mică rație,
Să le tot  bagi – pe gât – în ecuație,
Tu te salvezi – pe tine, doar – din nație!
Că ți-ai făcut – mâncarea ta – donație…!!!
 
Deci, cruță-te, rugămu-te, mănâncă!
Nu mai răbda pe culmi, precum o stâncă!
În posturi grele, care te frământă!
Să nu sfârșești, cumva, de inaniție,
Să mai gândești! Comiție cu comiție!
Să tragi în noi – cu bâte – și muniție!
 
 
Și dă întregii Lumi, și de mâncare!
 
Să ne trăiești!
          Sătul e cel ce moare!

3 păreri la “Odă Partidului, de Liviu Florian Jianu

  1. EIUSDEM FARINAE ( de trei …nule)

    În fine, ne-am luminat … Titrați grei – de anvergură,
    Demnitari de cursă lungă, doctorime cu țidulă –

    În Cartea Academiei, clica Norma o transfigură:
    Între Subiect și Predicat este oablă o …VIRGULĂ!

    Petre Cazangiu

  2. Ești primul meu leac de Lumină

    Privirea-mi sorbi și-n miez de noapte,
    Mă ispitești, subtil, foșnindu-mi șoapte,

    De Tine,-n veci, nu vreau a mă desparte,
    Sedus, să-ți mângâi …epiderma, CARTE!

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns