O scrisoare de la Nemtu Dom. Text satiric, de Liviu Florian Jianu

Fraților,
 
Acu, ce să vă mai spui…
Spitalul de Psihiatrie s-a mutat la noi, la Băilelești…
Aici, ce mai, e veselie…
Nicio grabă…
Dimineața, aer curat, și voie bună, de când te trezești…
Are lumea treabă, nu are, se trezește, nu bocește, că trebuie să se ducă la service.

Nu plânge. Știi? Nu plânge. Nu se târăște… Nu înghite în sec… cât mai e până în weekend?…
Nu. Aici, ca la cooperativă. Muzică populară. Ca la nuntă. Bani fără număr. Doar or veni. Că d’aia și pun manele…
Că dacă văzură nebunii, din Băilelești, veselii – pe ce dădură procororii paralele, începură anchetele …
Din gura în gură…
 
         Măi, zise un procoror, cum te cheamă pe tine?
         Pe mine?
         Da.
         Mărin.
         Și ce e pe aici?
         Unde, dom’ procoror?
         Aici, pe dealul ăsta, plin de gunoaie?
         Aia e linia Maginot!
 
Procurorul rămase cam nedumerit.
Era una tânără, cu o echipă de intervenție, turcească. Voiau să cucerească natura. Să mai construiască niște palate.
 
         Știți, ar fi bine să o continue! Știți? Să o continue. Să facă baraj de fortificații împotriva celor care aruncă gunoaie.
 
Da procoroarea era nedumerită.
Nu era în șepcialitate.
 
         Mă rog, continuai eu, mai încolo, ăștia din cercetare, de la ei, ar ridica deasupra bastionului Maginot, un balon. O antennă. O sondă. Să supravegheze zona.
Da io aș face aici căsuța pădurarului. Și i-aș da și un câine. Și cum aude săracul o mișcare, cum merge câinele, și cască gura….
Și transmite tot. Că sunt și câini comentatori sportivi.
Și n-apucă bine popoarele migratoare, să ne ofere, ce le-a rămas mai bun, din călătoriile spre piramidele lor – că le și vine invitația la teatru…
          Da de unde până unde turci, nea Mărine, pe deal, să adune gunoaie?
          Păi cine, mă fraților?
Cu cine să mai aduni, în Băilelești, la veseli, gunoaie, în ziua de astăzi? Cine se mai coboară? Să facă natura, lună? Doar să fie membri de CAP? Să își merite plata cu ora?
          Că în Băilelești – e ca la veseli. S-a mutat toata psihiatria.
          Toată lumea râde, cântă și dansează.
          Este societate multilateral îmbelșugată întrajutorată.
 
          M-ar apuca mila de mine, dar mă țin tare. Cu cât le dau mai multe idei, soluții, unelte, și donații – cu atât sunt obligat să fiu mai inventive și perspicace și atent și grijuliu – ca să am grijă de mine.
          Aveți și voi grijă de cine vă place…
          Acu vă las… că mai căzu…
 
          Căzu o noua promoție pe strada Raiului, mă fraților. 
 
28 martie 2017
 
Acum, iertați-l pe Mărin, că prea e vesel, criță,
Și-am scris această carte eu, căprarul G. Gheorghiță

O părere la “O scrisoare de la Nemtu Dom. Text satiric, de Liviu Florian Jianu

Lasă un răspuns