O nuntă cu lubenițe, de pomană. Proză de sezon, de Liviu Florian Jianu

O nuntă cu lubenițe, de pomană
 
 
Eu mă expun să compar – cu riscurile istorice firești – Piața Chitiac din Cetatea Maximă, cu debarcarea în Normandia.
Clienții – sunt hitleriștii. Care trebuie cuceriți.
Eu – sunt generalul Montgomery. Dacă vreți.

Toate armatele au șefi: furnizorii – de mărfuri, mașinile și tancurile – de atac, aviația ( Călare ) , poliția, sănătatea, supraabundentă …. Apa…. Gazelle… de luptă, firește… electricitatea… foarte importantă…gunoaie… ireproșabile… drumuri… bine puse la punct, scena – de luptă…Cultele… Și incultele… mă rog, tot ce este mai bun, și mai de păstrat, și cumpărat, ca suvenire, dintr-un război.
Dar …
Un singur lucru… dacă nu cumva o infinitate… vă rog!…
Nu mă puneți să fac ordine, și să cuceresc cu ea – Piața.
 
Apelați, vă rog frumos, la original.
Și dacă își declină orice competență…
Vedeți… ce face fascismul – de piață, din voi?
 
Fiecare vrea să cucerească – de unul singur – până și Africa…
 
Știți că este o idee?!
 
Poate, Rommel…
Poate, Jukov…
Poate, de Gaulle…
Poate, Cidul…
Poate, Califul Califilor…
Berzelor…
 
Și când mă gândesc care este miza acestui război – îmi vine să fac explozie, ca o bozie…
 
Încă o pomană… din bostanele voastre…
 
Pentru un anonim …
 
Venețian…

O părere la “O nuntă cu lubenițe, de pomană. Proză de sezon, de Liviu Florian Jianu

  1. Tot risipind bulgări de Lumină…

    Ca să mai sting focul ceresc,
    M-adăp cu-al slovelor izvor,

    Picuri de iambi îi sorb din zbor
    Și-ntr-un catren mă răcoresc!

    (De-o ploaie…, totuși, mor de dor!)

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns