O intervențiune sforară, de Liviu Florian Jianu

O intervențiune sforară
 
Boroghină, în mijloc, într-un costum negru, de călugăr dominican / franciscan – cu o funie cu noduri, în mâini, pe care o tot înnoadă, ca să nu uite vreo replică.

 
– O, Doamne, tu, care ești atât de bun și care ne dai nouă atâtea din bunătățile tale – arme, teroare, lăcomie, răzbunare – ( mai înnoadă câteva… ) – și noi la nimic nu ne pricepem, ca să îți mulțumim pentru binefacerile tale…
 
          ( tot mai încrâncenat, inclusiv la înnodat )
 
– Tu, care numai Tu ne arăți cu puterile celor mai mari puteri de cine să tremurăm de frică, azi, ca și mâine, ca și ieri – adică de prea bunii tăi care iau de pe noi pielea de pe păduri, livezi, mări, și ape – și toate roadele așezării noastre – ca să ne dea exact ce le ordoni tu, ca un Magnific General de Armate Universale, de care pământul nu mai încape…
 
          ( mai înnoadă la funie, se târăște în genunchi, cu ochii în sus, de colo, colo )
 
          – Tu, care ai omorât atâția actori, mai înainte de vreme, și i-ai aruncat din / de pe scenă, cu toate Drepturile Tale Suverane, și ai sacrificat teatre după teatre, și arte după arte – doar ca să ridici standardul și nivelul de trai la cote cât mai înalte și perfecționate pentru gloate.
 
          ( își mai înnoadă și cravata… și își mai înnoadă și niște presupuse lacrimi )
 
          – Tu, care ai toată Puterea, și o investești acolo unde este mai rentabil și profitabil – numai și numai să îl faci pe banul – și să sporească cu orice preț natalitatea pentru tot sărmanul care vrea și el să îl comercializeze – în folos personal – și de grup – și de clan – și de grupare – și de orientare – și de interese – și pe Sfântul Duh…
 
          ( mai înnoadă, mai bate metanii…)
          ( mai trage la niște funii înnodate care cad de sus, și se aud niște alarme – auto, pompieri, aeriene …)
 
– Dar să nu Te obosesc cu intervențiile mele la Prea Înalt de Neatins Ale Tale Nivele fără acoperiș, nici să te plictisesc, cu îndurările tale, nici să te ating, cu veșmintele mele de corb, nici să te alint, cu lingușelile mele, ca să îți vină greață de intrările mele:
 
          Am o singură rugăciune – din partea întregii Omeniri de pe pământ.
 
( Apare o rază  de lumină,într-un colț, și o voce caldă, bărbătească)
 
         Spune, fiule…
 
( Boroghină )
 
         Bugetul, Doamne…
Taie-le la toți bugetul – fir-ar ei ai… ( pune mâna la gură ) Doamne , iartă-mă! N-am să mai înjur, în teatru, niciodată – și dă toate bugetele lor – Teatrului!
 
    Și învață-ne pe noi – să le jucăm – până or să trăiască veșnic – de râs – și de plâns – fără durere, și întristare  – răsplătindu-ne în plus cu verdeață, loc luminat, răcoare – ca de primăvară – băutură și mâncare din belșug – și în plus – cu bilete gratuite de intrare!
 
          Că nu degeaba, am trecut pe gratis și prin scăldătoare!
 

3 păreri la “O intervențiune sforară, de Liviu Florian Jianu

  1. Dialectica Timpului înmărmurit

    TEZĂ – ANTITEZĂ și…

    Deși, să ai ce vrei nu ai zăvor,
    Nu bate – pentru toți – același clopot…

    Cei Mari – fără să dea în brânci – au ce vor,
    Cei Mici – în schimb – numai ce, trudnic, pot!

    • …SINTEZĂ

      De când e Lumea și Pământul.
      O Lege ne veghează Așezământul:

      – Cei Mari – să nu FACĂ Nimic,
      Iară cei Mici – să nu SPUNĂ Nimic!

      Petre Cazangiu

Lasă un răspuns