O cobză. Lirică, de Liviu Florian Jianu

descărcare
O cobză…
Ei, o cobză…
Cât de greu
Să îi ghicești pe gât,
Sufletul tău…
 

Și palma ei întoarsă,
Să-i mângâi,
Să sune mai frumoasă,
Și călâi…
 
O cobză…
Ei, o cobză…
Cu ișlic.
De unde vine,
Viersul ei,
Bunic,
Să aibă
Până-n ceruri
Ca ecou,
Străbunii lor,  din geruri,
Un Crai Nou…
 
O cobză…
Ei, o cobză…
Cât de greu
Să n-o privești,
Să cânti la ea, mereu,
Să îi citești, parfumul, de departe,
Citind justiția vieții
fără moarte…
 
O cobză…
Gât maur…
Și trup de grâu…
…Și sarpe…
 
Și coarde
Ca o inimă,
Pe harpe,
 
Ce naște, vechi păduri,
Din alte arte…
 
De care nimeni nu te mai desparte…
 
O cobză…
Și  cum sună, de-o ating…
 
Parcă mi-e –n lacrimi, plasa de paing,
Parcă nici n-aș atinge-o,
De frumos,
 
C-o doare și pe ea,
Până la os…

Lasă un răspuns