O carte notabilă despre cunoaștere

O carte notabilă despre cunoaștere

de Dan Ionescu

 

 

Doctor în sociologie, Octavian Mihail Sachelarie a publicat până acum, mai multe studii în domeniu: De la mentalitatea bibliofagă la Evenimentul zilei, Mass-media sub imperiul violenței, Universul comunicării, Resursele umane, o provocare pentru managementul uman. Profilul celei mai recente cărți, Triunghiul cunoașterii (editura Paradigme, Pitești, 2011), este fixat încă din subtitlu: carte, lectură, bibliotecă. Acesta este de fapt, traseul de la actul creator, care este individual și concretizat în operă, la destinația cea mai potrivită a unei cărți, biblioteca. „Scrisă profesionist, dar și palpitant în același timp, lucrarea de față este o insolită aventură a cunoașterii în care vrând, nevrând, suntem antrenați fiecare dintre noi”, scrie în Cuvânt înainte, distinsa Doamnă Elena Tîrziman, director general Biblioteca Națională a României.

După tema predilectă, destinul în timp al cărții în sine, lucrarea Triunghiul cunoașterii pare elaborată în replică modernă la celebra Mass-media sau mediul invizibil de Marshall McLuhan, a cărui opinie aleasă drept motto: „Pe scurt, orice nouă tehnologie este o mutație evoluționistă și biologică, deschizînd omenirii noi porți ale percepției și noi sfere de acțiune” are forță germinativă. Problemele sunt dezbătute pe baza unei bibliografii largi, de la studii editate în 1998, până la cele publicate în 2011. Sunt luate ca pretext și câteva dintre intervențiile pe aceeași temă, de la Colocviile Revistei și Editurii „Scrisul Românesc”. Octavian Mihail Sachelarie ajunge la o concluzie pe care o afirmă hotărât: „Tehnologia de mâine va răsări din internetul de azi”.

În prezent, alături de cartea pe format clasic, pe hârtie, se află în avânt, cartea electronică: „Acest nou univers, aflat în plină expansiune, este unul imprevizibil, noul sistem de informare și comunicare ascunzând destule probleme la nivel comunicațional, în ultimă instanță la nivel social”. În capitolul dedicat aparentei antinomii, se prezintă în paralel avantajele și limitele ambelor tipuri de carte. În cele din urmă, spațiile virtual și tipărit (pe hârtie) se completează, fără a anunța unul sfârșitul celuilalt, pentru că sunt vizitate și ocupate temporar cu mintea și sufletul, de către individ, prin exercitarea aceluiași fapt, cititul.

Deși teancul de CD-uri, care ar stoca toată cantitatea de informații, respectiv 295 de cvintilioane de megabiți, ar ajunge până la lună, totuși, „conform prof. Martin Hilbert, această cifră reprezintă mai puțin de 1% din informația stocată în ADN-ul unei singure persoane”. Prin oglindirea unor asemenea idei (de subliniere a capacităților / posibilităților ființei umane), cartea Triunghiul cunoașterii poate fi privită ca veritabilă laus homini.

Partea de previziune este de asemenea de reținut. Planuri de realizare a unei Biblioteci Mondiale sunt impresionante, cu atât mai mult cu cât sunt foarte aproape de a fi împlinite. Cu ocazia semnalării oricărui amănunt semnificativ, autorul piteștean are deprinderea de a pune ordine în lucruri. Capacitatea organizatorică a vastei informații, pe niveluri de interes programat, surprinde la orice pas, sinteza fiind un procedeu predilect. În plus, Octavian Mihail Sachelarie este altruist. Redeschiderea Bibliotecii Alexandrina din Egipt, în 16 octombrie 2002 (după o absență de peste 1600 de ani), reprezintă subiectul unui întreg capitol. Ca Lectură argumentativă, este întrebuințat (găzduit) articolul conf. univ. dr Anca Sârghie: „Încăperea în care ne aflam este cea mai mare sală de lectură din lume. Platoul cel mai larg este numit balconul lui Calimach, în amintirea poetului grec care ordonase fondurile bibliotecii antice, clasificându-le după subiect și autor, el fiind considerat azi creatorul primei bibliografii și părintele biblioteconomiei”.

Un capitol interesant este despre Incunabulele Bibliotecii Naționale a României. Bine documentat, autorul face o listă completă a instituțiilor care au furnizat exemplare unice Bibliotecii Naționale: Muzeul Alexandre Saint Georges, Biblioteca I. C. Brătianu, Biblioteca Școlii Române din Franța, Fondul de Stat al Cărții, anticariatele. „O achiziție foarte valoroasă au constituit-o incunabulele cumpărate din fosta Bibliotheca Grumazestiana, a colecționarului și bibliologului român Constantin Karadja”. Acesta a cumpărat dintr-un anticariat din Germania unicul exemplar cunoscut în lume, până în prezent, din ediția tipărită la Nǘrnberg de Ambrosius Huber, în anul 1499, a incunabulului „care descrie, pe numai patru foi, în limba germană, faptele de arme și cruzimile domnului român Vlad Țepeș”. Cel mai vechi exemplar din colecția Bibliotecii Naționale a României, datat 1471, este lucrarea lui Plutarch, Apophtegmata, în „versiunea latină a filozofului și poetului Franciscus Philelphus, tipărită la Veneția, de Wendelin von Speyer”.

În concluzie, Triunghiul cunoașterii de Octavian Mihail Sachelarie este o lucrare de amploare, ale cărei principale calități rămân: rularea unor idei savante, deprinse din studii contemporane, interesul pentru felul în care va arăta noul sediu al Bibliotecii Naționale și cum va fi acoperit de volume. Este cea mai documentată carte de acest tip la noi și de un gen asemănător celor scrise de Helmut Hӧfling.

Lasă un răspuns