Fragment din romanul „După ochi ca murele”… de Iulian Popescu

Fragment din romanul „După ochi ca murele”… de Iulian Popescu, Editura „Sitech” Craiova, 2016.

[Victor este un tehnician metrolog, având şi calificarea de tâmplar, acum, în anii `60, fiind şef de atelier de tâmplărie la o uzină.]

Continuă să citești

Ion R. Popa: Gândirea filosofică a savantului Henri Coandă*

Gândirea filosofică a savantului Henri Coandă

Toată filosofia mea şi-a luat avântul din detalii pe care le-am observat”.

Henri Coandă

*Fragment din lucrarea monografică Henri Coandă, expresie a spiritului creator românesc pe plan universal de Gh. Zarioiu și Ion R. Popa, Ed. Autograf MJM, 2010 (ed.a II-a).

În anul 1906, cu ocazia vizitării Locurilor Sfinte, la Haifa, Henri Coandă s-a ataşat unui grup condus de eruditul misionar père Olivier, cu care, mergând pe jos ori cu caravane de cămile şi alte mijloace, a trecut prin Ispahan, Teheran, Tibet, Gobi şi a ajuns până la Beijing. Acest episod din viaţa sa ne dezvăluie în bună parte modul de gândire, caracterul şi setea de cunoaştere ale tânărului de douăzeci de ani. Mai mult, dincolo de temeritate şi tenacitate pe care şi le-a verificat, dincolo de prilejul de a fi străbătut ţinuturi de care aflase în basmele copilăriei, mobilul acestei peregrinări mărturisit de savant scoate în evidenţă o concepţie profund umanistă, un adevărat crez devenit imbold lăuntric al creatorului, la începutul unei îndelungate şi prodigioase cariere puse în slujba umanităţii.

Continuă să citești

Ion R. Popa: UN NOU PICTOR CRAIOVEAN DE SUCCES (?)

UN NOU PICTOR CRAIOVEAN DE SUCCES(?)

Din întâmplare, am intrat în posesia unei invitații la vernisajul expoziției personale „Vise și culori” (5 decembrie 2016- 16 ianuarie 2017), deschisă de către distinsa profesoară Cristina CHIREA la Salonul Medieval al generoasei și frumoasei Casa de Cultură „Traian Demetrescu” din Craiova. Pe amfitrioana expoziției o cunoșteam doar ca o harnică și merituoasă profesoară de limba franceză la Liceul Teoretic „Henri Coandă”, dar nu ca pictor. De altfel, a și fost însoțită de numeroși profesori și elevi ai liceului.

Continuă să citești

Liviu Florian Jianu: Am fost și eu la înmormântarea domnului…

Feții și Fetele Moșului și ale Babei
Baremi, când a murit Făt-Frumos, Biserica aceea mi se părea un Palat.
Acum, era un talmeș balmeș acolo, un loc înghesuit, un depozit de lăzi și undeva, într-o parte, pe un zid mărginaș, ceva ce ți s-ar fi părut mai degrabă un scrin, de ținut niște marfă.

Continuă să citești