NEA MĂRIN ȘI FASCISMUL, de Liviu Florian Jianu

images
NEA MĂRIN ȘI FASCISMUL
 
Mă fraților,
 
Nu vreau să vin lung la aterizare. Așa spunea o fătucă. Merișor. O pusese Victor Ion Popa să conducă o “Sfârlează cu fofează”.
Fusei la șomaj, mă fraților. Să-mi iau viza. Știi? Să-mi iau viza de tranzit. Prin viață. Pentru încă o lună. Când colo, acolo, doi bulibași. Discutau. Ce ne facem noi, că mai avem mult până la pensie, și n-avem, de lucru. N-avem cu ce ne plăti monumentele funerare. Iote, zâsăii. Iote comedie. Păi, o groapă în țărână, nu e bună? O cruce de lemn? O cămașă de pânză, pe tine? Se minunară, știi. Se minunară.

Nu se gândiseră. Nea Mărine, da cu slujbele cum facem? Cu pomenirile? Că râde satul de noi, că n-avem ce să dăm la toată lumea. Că e întrecere socialistă, acolo, știi, socialistă. Care dă mai mult. Mă fraților, zisăi, nu puneți la inimă. Că au murit atâția fără lumânare. Fără o floare. Fără o lacrimă. Prin atâtea locuri străine. Că la câți au murit ei de bine, ca să ne apere sărăcia noastră națională, dacă dați preotului o hârtie, și îi scrieți pe ea 40 de liturghii, și prenumele, cu tot neamul lui, și îl rugați să îl treacă odată peste sfântul antimis, în care stau visele unui sfânt, eu cred că nu are inimă să nu o facă. Pe gratis. Și dacă nu știți să scrieți, ori el, să citească, puteți comunica oral. Liber. În limba română. Că așa ne-a vorbit și părintele Cleopa Ilie. În rest, vedeți,  e o nuvelă, ”Popa Tanda”. A scris-o Slavici. Din Ardeal. Era prieten cu Eminescu. Din Moldova . Care era prieten cu Creangă. Tot de acolo. Și mai era prieten și cu Caragiale.   Era un popă care, frumos, a încercat un sat de oameni leneși să-l facă fericit și bogat. Întâi, cu predicile. Fugeau ăia de el, ca de tămâie. Apoi, cu înjurăturile. L-au înjurat și ăia. Apoi, i-a lăsat popa în pace, și s-a apucat să facă el, în casa lui, în grădina lui, Raiul, cum îl știe.
Și leneșii au văzut că Raiul este frumos. Măi, au zis, popa nu e prost!  Ia să facem și noi, ce face el. Și au ajuns în Rai, toți.
Tăcură bulibașii. Știi, tăcură. Luară vizele, și plecară cu durerile lor. Impresionați.
Da gospodarul de la ghișeu, zisă:  Să intre Filiașul!
Veni o fătucă. Cum era Merișor, când era tânără. Cu altă femeie. Alte vize. Și îmi luai sama, mă fraților. Știi, îmi luai sama. Mă, cu ăștia bătrâni, bulibașii aveau dreptate. De ce nu îi scoate statul la pensie, când nu mai pot? Pe cine să mai conducă? Că au tot condus, și li s-a luat tot. Și au rămas cu mâna întinsă.
Dar cu tineretul de la Filiași… ce să muncească ei, ca să le asigure pensile la bulibași? Agricultura? Vița de vie? Legume? Fructe? Călătorii de plăcere, în muzeul ITME Filiași? Transfromatoare și motoare ermetice? Cu trinul? La Clinica de Ginecologie? La organizația națiunilor Lipsite de Armament? La farbrica de mirosuri d echerestea?
Știu, mă fraților. S-ar buluci turiștii din toată lumea, să le vadă. Dar n-am mai avea cu ce combustibil să arăm pământul, să le dăm și lor de mâncare.
Erau odată 2 cadre. Care se băteau în grade. Una, de-a locului. Altul, de la noi. Prima, voia să exporte motoare, și banii să-i ia filieșenii.
Altul, voia să exporte motoare, și banii să-i ia și craiovenii, pentru atestarea calității lor.
 
Eu, ce să mai zic.
Cred că femeia e pensionară, acum.
Bărbatul, e director în cercetare.
Eu, sunt șomer. Dacă nu era fabrica de cherestea și ITME-ul, unde șomam? Că Veta face din Învățământ, nopți suplimentare?
În Biserică? Ce să fac acolo? Cântarea cărui neam?
În Biserică merg ca să nu înnebunesc în limba română.
 
( pleacă trăgându-și piciorul în ghips;  revine ).
 
Uitai să dau onorul. 
 
( ridică brațul stâng în sus, cu degetele rășchirate )
 
Ăsta este fascismul copilăriei.
 
Nu mai pot să fac cu ochiul, măi fraților.
 
Mi-a încremenit.

Lasă un răspuns