Monologul micului peștisor, de Liviu Florian Jianu

Prea puțin mă pricep la securitate.
Nu cred că este cineva, de la Răsărit, la Apus, care nu o are.
Și care nu acționează în acord cu interesele pe care le are statul respectiv. Iar statul… mai ales, unul mic… întotdeauna depinde de unul mai mare… sau, mai rău… depinde de mai mai multe… fiecare, cu interesele sale… așa că nu îi este ușor de loc… cum să împartă cașcavalul… ca să îi mai rămână și lui ceva… Nu numai pentru rechini… Și pentru plevușcă…ce să mai zic, de pleavă… care, orișicât… e și ea… suflet de pește…

Prea puțin mă pricep la securitate.
Nu cred că este cineva, de la Răsărit, la Apus, care nu o are.
Și care nu acționează în acord cu interesele pe care le are statul respectiv. Iar statul… mai ales, unul mic… întotdeauna depinde de unul mai mare… sau, mai rău… depinde de mai mai multe… fiecare, cu interesele sale… așa că nu îi este ușor de loc… cum să împartă cașcavalul… ca să îi mai rămână și lui ceva… Nu numai pentru rechini… Și pentru plevușcă…ce să mai zic, de pleavă… care, orișicât… e și ea… suflet de pește…

O părere la “Monologul micului peștisor, de Liviu Florian Jianu

  1. toate declarațiile despre securitate, drepturile omului (din față și din dos), drepturile animalelor, drepturile copiilor, nu au decât un rost: sunt un paravan al poftelor nemăsurate la adresa bogățiilor noastre (pe care, culmea, după atâția ani de vânzări și trădări, încă le mai avem)… în rest, deșertăciune, totul e deșertăciune !

Lasă un răspuns