Moment (Variantă). Poem, de Dan IONESCU

Picăturile de apă,

prelinse pe cilindrul de lemn

al găleților suspendate în cercul de piatră al fântânii,

se aud noaptea,

când ia apă un consătean.

Ziua s-ar întâmpla similar,

dacă n-ar fi guguștiucii pe cumpănă să cânte.

Tăcerea, pentru a nu fi rănită,

se refugiază în mine și stă,

fără a vorbi nimic despre ce are de gând

să cuprindă noaptea și nici a doua zi, de pe la cinci,

să-mi spună mie, gazda ei,

ce a mai auzit aseară pe drum.

 

Cade clipa din ceas!

O părere la “Moment (Variantă). Poem, de Dan IONESCU

  1. Tăcuta durere a dorului de strigăt

    Alt`dată – de Rusalii – satul se-nvioșa
    De clopoței și pinteni, în ritm de HĂLĂI-ȘA…

    Azi, ulița tresare, când ceata de manele
    Pe cai-putere saltă la …iele-păcănele!

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns