Mircea Florian Ruicu: Copiii de azi și stilul de viață sănătos *material informativ*

duminica-la-facultate-3000-de-participanti-studenti-elevi-copii-si-adulti-au-alergat-la-crosul-universitatii-din-bucuresti-cora-lujerului-challenge-editia-a-xxi-a-18453456

COPIII DE AZI ŞI STILUL DE VIAŢĂ SĂNĂTOS

*material informativ*

 

Prof. consilier Mircea Florian Ruicu,

C.T.A.M. „C. Brâncuşi” Craiova

 

Este îngrijorător faptul că în ultimul timp educaţia tinerilor privind un stil de viaţă sănătos este tot mai precară. Dar, înainte de a analiza problematica mai în profunzime, trebuie să lămurim câţiva termeni. Aşadar, nu trebuie să confundăm stilul de viaţă cu modul de viaţă, al doilea concept fiind mult mai larg şi mai complex decât primul.

Modul de viaţă presupune latura obiectivă a traiului unei persoane, precum condiţiile materiale,  condiţiile sociale şi cele economice în care îşi duce viaţa. El poate fi analizat prin prisma unor indicatori, precum natura activităţii (profesie, ocupaţie etc.) persoanei şi durata ei pe o anumită perioadă, educaţia persoanei , coroborată cu capacitatea şi posibilităţile de a se ocupa profesional, mediul de rezidenţă coroborat cu posibilitatea de a circula în spaţiul respectiv, condiţiile de locuit şi gradul de confort de care dispune, accesul la igienă şi la mijloacele de asitenţă sanitară şi de salubritate, calitatea telecomunicaţiilor de orice tip, accesul la consumul cultural şi promovarea credinţelor, tradiţiilor etc. şi nu în ultimul rând timpul liber de care dispune şi posibilităţile de a şi-l petrece. În funcţie de modul de viaţă, antropologii, sociologii, etnologii etc. clasifică societăţile în societăţi de tip rural, agrar, tradiţional, primitiv, dezvoltat, arhaic, industrializat, preindustrial, militarizat etc.

Stilul de viaţă presupune altceva, el se referă la latura subiectivă a traiului de zi cu zi, este o strategie pe care individul o adoptă personal şi care-i orientează atitudinea, manifestările şi conduita. Stilul de viaţă se formează în fucnţie de mediul de provenienţă, gradul de educaţie, nivelul de cultură, reprezentările, credinţele şi convingerile persoanei, influenţelor din mediul social. Cu alte cuvinte, e ste vorba de ce anume îşi asumă individul particular când decide să trăiască într-un anumit fel. De exemplu, el poate să aleagă să fie o persoană echilibrată, să evite viciile, să facă regulat mişcare etc. sau să fie o persoană cu o viaţă dezordonată (sedentarism, tabagism, consum excesiv de alcool, „săritul” peste orele de somn şi peste mesele principale ale zilei, alimentaţie şi medicaţie excesivă şi „după ureche”, consum insuficient de apă, lipsa legumelor şi fructelor din alimentaţie, predilecţia pentru alimente procesate, nesănătoase cum ar fi chipsurile, prăjelile, băuturile carbogazoase, maioneza şi ketchup-ul din comerţ etc. practici sexuale riscante, stil de conducere auto imprudent şi riscant, efort fizic şi psihic în salturi, preferinţa pentru activităţi într-un mediu cu factori stresanţi, perturbatori etc.). De multe ori, persoana se supune acestor riscuri din cauza nevoilor de bază pe care nu şi le poate satisface sau împrejurărilor (este şomer, este discriminat etnic sau sexual, este sărac, şi-a pierdut locul de muncă, locuinţa sau familia etc.).

Un stil de viaţă nu se formează la vârsta adultă, ci încă de la vârste fragede copilul trebuie îndrumat spre a adopta o atitudine pentru un stil de viaţă sănătos, prin cultivarea deprinderilor sănătoase şi prin exemple de bune practici din partea celorlalţi membri ai familiei sale. Dar la acestea se adaugă, în timp, influenţele din partea şcolii, a anturajului, a mass-mediei, mai ales că şi copiii, dar şi mulţi dintre adulţi iau informaţii „de-a gata” , asimilându-le deficitar şi aplicându-le inadecvat, uneori fără nici un discernământ.

Nu trebuie să luăm ca exemplu stilul de viaţă al unor persoane celebre, fără să fim siguri dacă acesta nu cumva este doar o mască pentru imaginea publică. Fiecare dintre noi trebuie să discearnă şi să decidă cu privire al ceea ce este dispus să facă pentru propria bunăstare, pentru propria satisfacţie şi împlinire pe plan personal şi social. Dar de multe ori adoptarea unui stil de viaţă sănătos vine şi din mentalitatea societăţii şi din condiţiile socio-economice în care individul trăieşte. Societatea, prin activitatea organismelor abilitate (Ministerul Sănătăţii, direcţiile de sănătate publică, centrele de planning familial, ONG-urile trebuie să se implice activ în educarea populaţiei pentru un stil de viaţă cât mai sănătos. În ultima perioadă s-au depus eforturi considerabile pentru promovarea alimentaţiei corecte la şcolari, pentru amenajarea spaţiilor de joacă şi de practicare a activităţilor în aer liber pentru copii, tineri şi adulţi şi se vede că, încet-încet, mentalitatea oamenilor s-a schimbat. La români a existat dintotdeauna un fel de jenă în a face, de pildă, mişcare în aer liber, dar lucrurile se îndreaptă în direcţia care trebuie. Obezitatea la adulţi, dar mai ales la copiii mici este o realitate crudă, şi nu poate fi combătută decât prin adoptarea unui stil de viaţă care să includă un program echilibrat muncă – alimentaţie – odihnă.

În urma unui studiu foarte recent („Şi eu trăiesc sănătos – SETS) realizat de Compania GfK (Gesellschaft für Konsumforschung, Societatea pentru Cercetarea Consumului) asupra copiilor de clasa I din Bucureşti, s-au constatat următoarele:

  • 38% dintre elevi fac mişcare zilnic, în timp ce restul de 62% nu fac mişcare aproape deloc; totuşi, peste 50% dintre ei spun că prefer să facă mişcare cu ocazia orelor de educaţie fizică sau practică regulat un sport (tenis, karate, dans sportiv, gimnastică, fotbal) de 2-3 ori pe săptămână;
  • majoritatea mănăncă mâncare gătită, petrec în jur de 2 ore pe zi săptămânal în faţa televizorului, alocând tot 2 ore şi studiului individual, acasă; în week-end micuţii petrec peste 4 ore, în medie, la televizor;
  • 30 de minute, în medie, sunt petrecute la calculator pe jocuri sau reţele de socializare
  • 68% dintre copii mănâncă de 3 ori pe zi, peste 50% preferă să mănânce şi între mese, iar 2 din 5 copii mănâncă doar la micul dejun, la prânz şi la cină; ei preferă dulciurile în defavoarea fructelor; de 3 ori pe săptămână consumă băuturi răcoritoare;
  • un copil de 7 ani are în medie o înălţime de 1,25 m şi câtăreşte 26 kg;
  • îşi dedică, în medie, două zile şi jumătatepe săptămână pentru întâlnirile cu prietenii;
  • majoritatea, probabil datorită şi vârstei, alocă mai mult timp somnului, apoi activităţilor şcolare şi studiului individual; un lucru îmbucurător este că preferă săpetreacă timp în mijlocul familiei decât în faţa calculatorului.

Nu că nu acelaşi lucru îl putem spune despre adolescenţi care, din câte se poate cu uşurinţă observa, au un stil de viaţă destuld e dezordonat. Prin urmare, ei sar de obicei peste micul dejun, mănâncă produse tip fast-food în detrimentul mâncării gătite sau fructelor şi legumelor, beau băuturi energizante şi carbogazoase în locul apei, laptelui şi sucurilor naturale, nu au un program stabilit nici pentru studiu, nici pentru activităţi în afara acestuia, în week-end preferă să piardă nopţile distrându-se cu prietenii în loc să se odihnească, consumă tutun, cafea în exces şi chiar droguri şi substanţe etnobotanice începând de la vârste foarte fragede, chiar sub 12 ani, în timpul liber preferă să petreacă timp la calculator în special pe reţelele de socializare, iar când se întâlnesc cu prietenii rareori practică plimbările şi sportul în aer liber, mulţi dintre ei frecventând barurile şi cluburile de dans. Mulţi dintre adolescenţi preferă relaţiile sexuale de timpuriu, riscând de multe ori contactarea de BTS, în locul practicării altor activităţi utile, adecvate vârstei.

 

 

 

 

Bibliografie generală:

  • Morgenstern, Julie, Tehnica organizării timpului, Editura Amaltea, Bucureşti, 2005;
  • Bordeaut, Chris, Ghidul părinţilor, Editura KARO tour, Bucureşti, 2007;
  • Hickling, Meg, Educaţie sexuală pentru copii şi adolescenţi, Ed. a III-a, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007.

Bibliografie generală online:

Lasă un răspuns