Mircea Băduț: Întoarcerea perenă. Proză scurtă

Mircea Băduț: Întoarcerea perenă, Editura Europress București

«…interesant este şi felul în care [autorul] îi imaginează distinctiv pe cei doi apostoli ai lui Copernic, prin diferenţierea pe care o simţim din monologurile lor. Giordano se exprimă mai mereu la persoana întâi, are judecăţi mai fruste, este mai impulsiv, pe când Galileo are fraza gândurilor mai lungă, mai abstractă, cu dese relativizări. Simţim astfel că nu e doar o diferenţă de vârstă, ci şi de temperament, de educaţie. Giordano trăieşte intens, din chiar mijlocul lucrurilor, pe când Galileo se vede mai adesea deasupra lor, deşi cam acelaşi lucrul le frământă amândorura destinul în aventura de susţinere a unei idei ce parcă desăvârşea, pe tărâm ştiinţific şi filosofic,Renaşterea
 

Dacă în proza ‘Întoarcerea fratelui risipitor’ devenim părtaşi la gândurile întreţesute ale personajelor tinere din cunoscuta parabolă biblică – trăind cu intensitate o dramă aparent domestică –, în ‘Ultimele zile’ (proză de dată recentă) avem şansa de a ne imagina că citim direct din jurnalele intime ţinute de Giordano Bruno şi de Galileo Galilei în chiar zilele când au fost condamnaţi de inchiziţie pentru erezia de a susţine că Pământul se învârte în jurul Soarelui – şi devenim astfel martori, implicaţi cu mintea şi cu inima, la o dramă filosofică derulată în poate cea mai semnificativă cotitură a istoriei cunoaşterii.

O părere la “Mircea Băduț: Întoarcerea perenă. Proză scurtă

  1. Vai de vatra fără nicio lege!

    După ce-n poiate a dat – lesne – iama,
    Pentru două vieți rostuindu-și seama,

    Pe vulpe – subit – o cuprinse frica:
    Pe carduri își strânse – iute – …mâncărica,

    Apoi,o zbughi – …castă -, n Costa Rica!

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns