Mihai Antonescu: Pulberi de stele din pricină de ochi și lacrimă

Pulberi de stele

din pricină de ochi şi lacrimă

 Motto:

                        „Locuiesc într-o copilărie târzie,

                        Veşnicia mă ţine de mână,

                        Scrijelesc cuvinte şi semne pe hârtie

                        Şi memoria nopţii le-adună.”

(Emilia Dănescu-Recurs la memoria nopţii)

De la volumul de debut Zestrea toamnei – versuri, Editura Singur, Târgovişte, publicat în anul 2011 şi până la Recurs la memoria nopţii, cel de-al doilea volum de poezii care apare sub egida aceleiaşi prestigioase edituri într-un proiect iniţiat şi coordonat de Ştefan Doru Dăncuş, intitulat Întoarcerea poetului risipitor, Emilia Dănescu pune măsură şi, cumva, o altă rânduială în tipare, a timpului niciodată destul, mobilându-l şi înnobilându-l cu propriile-i trăiri.

Provocarea e binevenită, cum vedem, căci proiectul determină sfârşitul unui lung şi, credem noi, neîndreptăţit popas al autoarei la jumătatea drumului dintre sentiment şi atitudine.

Ne-am pronunţat la vremea cuvenită despre volumul de debut şi anticipam că el nu poate rămâne act singular în marginea unui preaplin ce tocmai sta să dea pe dinafară. Că abia acum zăgazurile minunii se rupeau şi trebuia făcut ceva.

Nu ne-am înşelat! Supusă unor cutume prestabilite în proiect, versul clasic în ritm şi rimă, Emilia Dănescu face „recurs la memoria nopţii” luând-o avocat şi martor totodată într-un proces intentat sinelui profund, adevărat tezaur de frumuseţe şi de bună poezie. Tocmai de acolo încep să apară, în instanţa alcătuită din fini degustători şi atenţi observatori ai fenomenului literar, versuri delicate precum nişte mantii stelare, învelind umerii trăirilor şi ai stărilor distinct feminine. Ele, versurile, au candoarea şi blândeţea mângâierii dintâi a spunerii ne-contrafăcute, cum şi o dezarmantă, aproape năucitoare simplitate în a sădi în celălalt, în cititor bunăoară, marca inconfundabilă a mesajului propriu.

Indiscutabil în vădit progres faţă de poemele din volumul de debut, Recurs la memoria nopţii are trunchi şi ramuri, taină şi frunziş destul pentru întocmirea altor cuiburi din care să-şi ia zborul spre înalt alte norocoase poeme, tocmai datorită rădăcinilor adânc înfipte într-un clasic bine însuşit, din ce în ce mai nuanţat, mai atent utilizat.

Poetă a stărilor profunde, pendulând în dulce-amarul dintre arderea până la suferinţă a propriilor simţiri şi nevoia de confesiune, Emilia Dănescu are forţa transfigurării, tocmai prin simplitate, a ideii de cer şi stea chiar dacă din pricină de ochiul văzător prin propria-i lacrimă.

Astfel Recurs la memoria nopţii devine, fără doar şi poate, un pas important în biografia valoric-existenţială a poetei, iar proiectul Întoarcerea poetului risipitor un bun prilej de captare a atenţiei contemporane asupra unui spirit de tot aparte. Personal, lăsăm în seama celor ce se vor pronunţa ulterior şi în scris despre această carte, dreptul şi bucuria de a-i sublinia măiestria curgerii în text, cum şi delicateţea, luminozitatea spontană a metaforei.

 

*La Editura SINGUR, Târgovişte, a apărut în noiembrie 2012 volumul de versuri Recurs la memoria nopţii, autoare Emilia Dănescu. Volumul cu numărul 26 face parte din Proiectul Întoarcerea poetului risipitor, iniţiat de Editura Singur, Târgovişte, director Ştefan Doru Dăncuş.

Lansarea acestui al doilea volum al autoarei a avut loc duminică, 25 noiembrie 2012, ora 12:00, la Târgul Internaţional GAUDEAMUS – Carte de învăţătură 2012, Bucureşti, la  STANDUL 15, PARTER, Editura SINGUR.

Invitaţi: Ştefan Doru Dăncuş, Mihai Antonescu, Georgeta Muscă-Oană, Codruţa şi Mihai Lojewski (Trupa Cantos), Eugen Avram (cantautor).

Cartea a fost prezentată la Tabăra Revistei Singur, Târgovişte, 8 decembrie 2012 şi la Serbările Revistei Vama Literară, Club Art Boema ’33, Bucureşti, 20 decembrie 2012. Conferenţiar: Mihai Antonescu. În primăvara anului 2013 va fi organizată o lansare în municipiul Râmnicu Vâlcea.

Lasă un răspuns