Make și Lake, de Liviu Florian Jianu. Proză scurtă

Make și Lake
 
Au fost odată doi colegi:
Make și Lake .
Unul scria bine și frumos, altul bătea bine și frumos.
Cum la istorie, rămân în frunte, cei care conving bătând  bine și frumos, și zdravăn – nu cei care te învață să scrii  bine, și frumos, pe file de viață,  ca și în viață – sus de tot, în minister, a ajuns Make.

 
Make știa să facă lumii, ce știa că îi este frică la întreaga lume: să nu mănânce bătaie. Să nu fie ruptă în bătaie. Că nu ascultă. Ce i se spune.
 
Lake   știa și întăvase și se străduia din toată știința lui, din toată caligrafia lui – să o covingă. Să fie frumoasă, și bună, și curate, și înțeleaptă, și îngăduitoare, și împăciuitoare.
 
Make l-a reîntâlnit pe Lake după mult timp, când istoria s-a săturat și ea, să îi tot bată pe oameni, ca să fie liberi. Și i-a spus: măi, tu ești un elev bun, ai fost coleg cu mine, ia vino tu în minister, că am nevoie acum de tine. Să îi convingi tu. Că nu mai ține – cu metodele mele, cu care îmi știa și dracu – de frică. Acum mă bat toți – de îmi sună apa în cap – dacă nu mă învață ei, tot ce le trece lor prin cap – pe mine.
 
Și săracul Lake a mers la minster, a primit un scaun, și un salariu un pic mai bun, decât cel de dascăl, și a tot caligrafiat, și a comunicat, și a publicat, și a conferențiat – și a pledat – până aproape de pensie.
 
 Când l-a întâlnit din nou pe Make.
 
         Măi, Lake , l-a întrebat Make, cum merg acum, lucurile pe acolo? Câte ai îndreptat?
 
         Dragul meu, i-a spus Lake , ce pot să îți spun: Dacă am îndreptat pe doi, salariul care mă așteaptă este imens. Nici nu știu eu ce pot să fac cu el, aici, pe pămmânt, dar în cer. Dacă am îndreptat pe unul, s-a și făcut deja gaură în cer. Pentru doi. De atâtea averi. Iară dacă m-a îndreptat numai pe mine, cu răsplata mea – nu numai satul, nu numai orașul, nu numai ținutul, nu numai țara, ci toată veșnicia asta – va avea din ce bea – cea mai curată apă, și ce respira – cea mai curată răcoare, și cea mai luminată pădure.
 
Și pacea cea mai grasă, și dreaptă.

O părere la “Make și Lake, de Liviu Florian Jianu. Proză scurtă

  1. Imposibila întoarcere ACASĂ

    – O, rătăciți postumi – pierduți în Idee,
    Și pe Ullyse l-ați făcut șomer?

    Cât voi cerca rămâne orb Homer,
    N-aș încropi nou stih de Odisee!

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns