Mai cuminte nu-i lumina, de Liviu Florian Jianu

images

De mai cuminte nu-i Lumina,
Decât o stea – ce-i mincinoasă,
De ce e beznă groasă-acasă,
Și nu-i vedem – nici rădăcina?

Și ceața e – așa lăptoasă?
Și chiar pădurile – se mișcă –
Și viața pare-un joc de rișcă,
Și-n iarba verde – joaca, falsă ?

De ce se tem, mereu, poeții ?
De lună, sau de fața vieții?
până la ei – când luna taie –
Și dincolo – de cine, vai e?

Spunea odată-un sol: comoara
cea mai de preț – mai sus de norii
pe care luminează țara –
Bolnavii sunt – și cerșetorii –
scârbiți de iernile putorii…

mai sus, e luna…
mai jos, zorii…

Lasă un răspuns