Luiza Bițînă: Puterea de a ierta iubind…

image

Luiza Bițînă: Puterea de a ierta iubind…

“Nu există iubire fără iertare și nu există iertare fără iubire.”

Ce sunt iubirea și iertarea? Sunt căi ce au o singură destinație: fericirea, dar care necesită să fie parcurse în nenumărate rânduri pentru a atinge pe deplin împlinirea și liniștea sufletească. Mai mereu suntem tentați să alegem calea mai ușoară, aceea de a crea bariere între noi și cei care ne-au lezat, cel mai probabil de teamă să nu fim dezamăgiți din nou. Aici intervine părerea de rău, sentiment specific ființei umane, care se preschimbă în speranță, toate acestea fiind diverse forme pe care le îmbracă iubirea.

Tot specific ființei  umane este permanenta nevoie de prezența altor oameni în jurul nostru, lucru care este posibil numai iubindu-ne aproapele. Deși nu ne putem imagina trăind în solitudine, avem nevoie de singurătate, pentru că doar astfel îi putem acorda iubirii odihna necesară pentru a supraviețui, dar și de iertare, pentru a nu-i îndepărta definitiv pe cei din jurul nostru.

Iertarea presupune curaj, risc, dar și renunțarea la orgoliu, cel din urmă fiind pentru mulți un impediment în calea îndeplinirii ei. Orgoliul nostru este tentat frecvent să creadă că iertarea este doar spre vindecarea persoanei care ne-a rănit, motiv pentru care aceasta își pune amprenta asupra trăirilor sufletești și nu asupra subconștientului. Iubirea și iertarea sunt nedespărțite, fără iubire iertarea neputând fi săvârșită. Oricât am încerca să ne controlăm impulsurile nervoase, iubirea primează, deoarece este liberă, iar vocea ei nu ascultă de voința sau strădania noastră de a ne împotrivi, din această cauză iertarea trebuie căutată în inimă și nu în minte.

Iubirea este infinită, iar noi, oamenii, nu vom fi niciodată capabili să îi cunoaștem limitele, doar să o întregim prin puterea de a ierta. Dacă nu ar exista iertarea, nici omul nu ar exista pe pământ. La tot pasul ne lovim de răutăți din partea semenilor noștri, iar creierul ne îndeamnă să cedăm, în timp ce inima îndeplinește țelul fiecărei ființe pe pământ: de a ierta iubind.

Iubirea este un act de credință – numai dacă vom crede în ea va căpăta valoare absolută. În clipele în care atitudinea malițioasă a oamenilor încearcă să ne strivească, singura cale este să credem în forțele iubirii. În continuare trebuie să îi ascultăm cuvintele, să o lăsăm să se apropie. Un adevărat act de curaj este să rămânem cu inima deschisă, în pofida suferinței. Pe de altă parte, uneori trebuie să acceptăm că nu este de ajuns să iertăm, ci să privim orice rămas-bun ca pe un nou început și să credem cu tărie că nu este un capăt de drum, doar o oprire în calea către împlinirea sufletească.  Totul este efemer în viață, nimic nu durează veșnic, cu excepția iubirii.

Iubirea are mai multe înfățișări și una dintre acestea este reprezentată de iertare. Cei care găsesc puterea de a ierta, pot rămâne alături unul de celălalt pentru totdeauna. Dar de unde provine această putere? Se află, desigur, în iubirea pe care o purtăm celor care ne înconjoară. Atunci când iertăm, inima noastră este suficient de largă pentru a-l primi și pe cel care ne-a greșit în ea. Iertarea nu face altceva decât să extindă spațiul de manifestare a iubirii.

Lasă un răspuns