Liviu-Florian Jianu: Vremuri de prigoană

Vremuri de prigoana

 

–          Cum o duceti, parinte? Ce mai faceti?

–          Suntem prigoniti, dar ne consolam, pentru ca si Hristos a fost prigonit!

Parintele nu a primit decat un conac, prin testament, de la o batranica care nu mai avea pe nimeni.

Parintele nu are decat trei masini straine la scara.

Parintele nu locuieste decat intr-o casa parohiala, care nu are decat aer conditionat si termopane.

Parintele nu are decat un angajat de la stat, platit,  care sa il ajute la gospodarirea bisericii. Si doar o mana de credinciosi de ajutorul carora nici nu are nevoie.

Parintele nu a fost ajutat  decat de Consiliul Europei  si Consiliul Judetean din  Iovacra si enoriasi  sa faca, pe banii Europei, si ai iovacrenilor, consolidarea Bisericii, si sa o faca sa se invarta dupa soare: termopane, felinare in curte, curte dalata, gard de doi metri pe hectarul de curte, gresie, structura de rezistenta refacuta, subzidire, picturi interioare, covoare, icoane in mozaic.

Parintele nu a pus decat doi ani, de unde a putut si el, pile peste pile bataiului lui, indragostit, sa isi ia examenele la facultate.  Si la sfarsit, nu a gasit decat ultimele relatii  ca sa il angajeze la o prospera firma straina, din Iovacra.

Parintele nu are decat un salariu mic, dar sigur, de 600 de paini pe luna,  la care nu se adauga decat nuntile, botezurile, sfintirile, pomenirile, sfestaniile, inmormantarile, maslurile, daniile si binefacerile, cu firimiturile lor.

Parintele nu si-a pus, alaturi de onorabilul presedinte al Consiliului Judetean Iovacra, decat numele pe placuta ctitorilor si binefacatorilor Bisericii, de la intrare.

–          Aveti probleme, parinte? Saraci? Oameni cu necazuri in parohie?

–          Nu! Ne straduim doar sa ii aducem  pe toti la un numitor comun!

Un gand imi mijeste in minte. Patul lui Procust. Procust era un talhar care prindea calatorii , si ii tortura: daca drumetul era inalt, el il lega de un pat mic, si ii taia picioarele, ca sa incapa in pat. Daca drumetul era un om scund, el il lega pe un pat mare, ii scotea picioarele din incheieturi si le tragea pana cand omul incapea in pat.

Dar alung gandul. Credinta este simfonia universala a binelui si frumosului.

 

Nu am parte de niciuna din prigonirile parintelui. Sunt prigonit doar de pacate.

Dar ma consolez. Caci si Hristos a fost prigonit.

Lasă un răspuns