Liviu Florian Jianu: Visul mărțișorului. Din manuscrise

SONY DSCCând arde copacul, sufletul lui ajunge la cer,

Și hornul trebuie curățat 

Pentru apoteoza altui copac.
 
De aceea, poate, coșarul
e un marțișor sărăcios îmbrăcat,
cu ciorapii de lână, murdari,
cu privirile mari, ca Luchian,
și cu mâinile goale, cârpește cu lut,
toate visele lumii, de la început,
și ciorapii îi put.
 
Dar pe ger, cât de cald, e din dragostea lui.
 
Dar atât de frumos
„Sărut-mâna, boierule!”,  spune – și sus, dar și jos –
 
Doar – din sirmele lui, ruginii –
Să coboare pe coșuri, copii…

Lasă un răspuns