Liviu Florian Jianu: VICTORIILE MELE. Din Manuscrise

images

VICTORIILE MELE

 

Dupa ce a citit HAINELE, fata mea cea mare, judecatoare,  mi-a scris: “Superb,. Mi-au dat lacrimile.”. Dar, avand  foarte mult de invatat, nu mi-a dat un creion pentru Alba ca Zapada, fata lui Patrel Berceanu. Patrel imi citea si corecta poeziile cu creionul in mana.

          O fetita mi-a mangaiat si alintat pe strada, de dimineata, pisica. Mitu torcea si  se arcuia, eu infloream urmarind bucuria fetitei. Fara niciun merit din parte-mi, o pisica de care aveam grija, bucura  pe altcineva.

          Elise mi-a amanat cu un an o datorie veche.

          Un actor mi-a multumit pentru adevarul pe care il scriu. Ii oferisem demult, in dar LUMEA ARE CELE MAI BUNE INTENTII. Eu i-am multumit pentru felul in care a pronuntat “Sotietatea noastra…”, scopit, in OMUL CU MARTOAGA.

          Am reusit sa-mi pitrocesc varza.

          Pot sa merg mai bine: am slabit 4 kilograme intr-o saptamana, in Institutul de Inalte Studii Morale. Aerul parcului, si mancarea putina, daca nu ceri supliment, dar buna, adauga valentelor morale ale Institutului si pe aceea de ameliorator excelent al greutatii corporale.

 

Nu m-a mai durut inima.

 

Fata cea mica mi-a adus intr-o seara o jumatate de ciocolata. Dupa ce m-am intors de la teatru, la o zi inainte de a scrie HAINELE,  a iesit pe hol, cand intram, si mi-a spus: “Esti frumos.” Eram imbracat la costum si cravata. Daca ar fi stiut ce frumos eram odata…

          Am pus 2 lei vechi si 50 de bani , in cutia milei, in Biserica. Un sfert de paine.

16 noiembrie 2013

Lasă un răspuns