Liviu Florian Jianu: Victoriile mele din ianuarie – februarie 2014

descărcare

Victoriile mele din ianuarie – februarie 2014

 

–         Mi-a cazut, din cauza gerului, bateria de la masina. Una noua tine 2 ani, cea de fabrica, cel putin 7.  Dar am prea multi bani. Nemtii nu mai marcheaza polaritatea bornelor pe baterie. Chiar daca e Varta. Sau o fac prea sters. Informaticienii reciclati nu mai vad bine, la lumina zilei.

–         Mi-a cazut lumina in garaj. Vantul naprasnic a rupt un fir.

–         Robinetul caloriferului din camera mea s-a blocat. Nu mai pot sta in frig, ca sa fac economie de resurse globale, pentru urmasi.

–         RCA-ul, impozitul pe masina, si impozitul la tara au ramas neachitate, din cauza faptului ca avem prea multi bani.

–         Trebuie sa imi pun dinti de forma pentru nunta fetei mele celei mari. Este ieftin. Aproape 300 Euro. Nu stiu daca am destui bani pentru lucruri ieftine.

–         Jgheaburile casei curg in voie. Am cautat o creta in magazinele din vecini cu care sa marchez pozitiile. Le pare rau, nu au. Ce substitut natural vegetal poate avea creta? Evident, si calcarul se va termina.

–         Era sa mananc o sarma veche, lasata pe bufet, de sotie. Cu cateva minute inainte, citesc in “Strabunica stie tot”, ca mancarea gatita, lasata afara, si comsumata, poate produce botulism. Am aruncat-o. Altadata o mancam. Ea, care este mare econoama, a aruncat atata mancare veche…Nu inteleg de ce o mai face…

–          Aseara, am vomat. M-am intrebat ce mancasem. Un ou, ½ ceapa, niste branza, si o cana de lapte. De obicei, mananc numai ceai cu paine si margarina. Uleiul fusese de vina, cred. Sotia il reutilizeaza. I-am explicat ca uleiul reutilizat este o bomba toxica pentru stomac.

–         Merg pe sosea, pe contrasens. Trotuarele, mai ales cele dalate, imi rup picioarele. Unul, protezat, altul, in curs. Un taximetrist bine dispus a avut bunavointa sa ma ia la tinta. Ne-am evitat in ultimul moment.

–         Am de reparat canapeaua pe care dorm, patul pe care doarme sotia, acoperisul pivnitei, acoperisul garajului. La tara, nici nu ma gandesc cate am. Balamaua de sus de la poarta s-a retezat. Cand plecam de acasa, lasam un bilet. “Caine rau si parsiv”. Dupa ce mi-a sudat-o un vecin, poarta nu se mai inchidea complet. Am sculptat tencuiaielile feluritilor mesteri cu o surubelnita mare, si un ciocan. Dalta nu am. Cu aceasta ocazie, am ajuns sa-l apreciez  infinit pe Brancusi. Mie imi cazusera mainile dupa o ora de manopera de carpaci. Cum o fi realizat el masa si scaunele acelea perfecte? Nu vreti sa incercati? Intrebati specialistii unde puteti gasi , pe gratis, pietre de cioplit, reciclabile.

–         Am dat idei la toti filozofii, pe gratis. Ieftin, practic, ecologic, regenerabil. M-au felicitat. Nu se aplica nimic. Nu si-ar mai vinde marfa.

–          Ce –mi lasa in urma lor mesterii si firmele, merita toata munca mea plina de recunostinta.

–         Fata cea mica imi cere haine. I-am explicat parintelui Ragusin  ca elevii si stundetii ar trebui sa si le confectioneze singuri  L-ar intelege si ei, macar  pe Brancusi, daca nu pe Croitorasul cel Viteaz. Ca parintii, de atata inteles, au prea multi bani. In plus, rabdarea. Ar fi mai putin ermetic de invatat. Si fara rabdare…injuri, si nu faci…

–         De ziua Indragostilor, n-am mai facut dragoste cu Veta de 5 luni de la ultimul pacat. Si in chiloti, mai ales, e al Domnului de frumoasa.

–         Opozitia si Puterea vor sa se paruiasca in strada. Cred ca au prea multi bani pentru geamuri sparte. Stiu ei de ce in tot Bailestiul nu gasesti un singur diamant veritabil, pentru taiat geamuri? Asa m-a informat vecinul, Vali a lui Procopsitu’. Lasa, Vali, zisai. Pune si tu o folie in geam. De unde o avu, nu stiu.

–           Neavand unde sa reciclez toate  materialele pretioase de care mai am, inca, parte, le duc in Biserica. Parintele Ragusin imi explica faptul ca ele nu se duc la altar. Pai, ce sa aduc? Poezii? Ar trebui sa fie stimulati sa le aduca elevii? Pai, astia sunt plini de bani. Toti dau buzna la Londra, la studii. Si se intorc in limba romana, ca niste Lorzi cu pingelica umflata.

14 februarie 2014

Lasă un răspuns