Liviu Florian Jianu: Sfântul Ioan Iacob de la Neamț

descărcare

Oglinda noastră cea de obşte

Mai opriţi-vă din cale

Fraţilor întru Hristos

Şi uitaţi-vă cu jale

La mormântul meu de jos.

Ca şi voi am fost odată

Dornic pentru bunul trai,

Iar acum în groapă… iată

Sunt pământ şi putregai.

Cel cu mintea ascuţită

– Capul meu cel răsfăţat –

Azi îi hârcă scofâlcită

Pentru toţi de speriat.

Iată unde-au fost sărmanii

Ochii mei iscoditori,

Azi în locul lor guzganii

S-au făcut locuitori!

Unde-au fost odinioară

Limba mea cuvântăreaţă

Azi jivini otrăvitoare

Fără frică se răsfaţă!

Iar urechea mea şi nasul

Care ieri se desfătau,

Azi, nici sunete plăcute,

Nici mirosuri nu mai au.

La picioare şi la mână

Suni acum cătuşe noi

Şi rămân înţepenite

Pân-la ziua cea de-apoi.

Sârguiţi-vă pe calea

Noului Ierusalim

Şi atuncea iar cu toţii

La un loc avem să fim.

Despre multe ale vieţii

Nu cunoaştem ce va fi,

Dar necruţătoarea moarte

Ştim precis că va veni.

Astăzi biata omenire

Desmierdări şi-a făurit

Ca să nu-şi aducă aminte

Niciodată de sfârşit.

Născocirile moderne

Fac pe omul trecător

Să-şi închipuie că este

Veşnic şi nemuritor.

Radioul cântă, lumea joacă,

Tunul bubuie mereu

Şi puţini mai pot pricepe

Tainele lui Dumnezeu.

Fraţilor, să nu vă-nşele

Bunătăţile deşarte,

Fiţi cu pază despre ele,

Cugetând mereu la moarte!

Viaţa este ca şi rouă,

Ca un vis înşelător,

Repede se ia perdeaua

Către veacul viitor.

Nu uitaţi la rugăciune

Pre cei duşi de lângă voi,

Că şi voi mâine-poimâine

Veţi veni aici la noi!

Lasă un răspuns