Liviu Florian Jianu: Sa invinga Cel Mai Bun. Avancronica meciului Craiova – Dinamo

descărcare
Sa invinga Cel Mai Bun
“Din bucata mea de paine, am hranit un om, si-un caine….”
Ieri, prefectul era ingrijorat. Vor veni suporterii cainilor, in  Cetatea Bastanilor.
Vor fi condusi pe stadion.
Ascultam, si ma gandeam cum sa tac mai bine. Venise si el, un om, sa mai uite de ingrijorari.

Sa uite de toate grijile tuturor grijilor oamenilor de ieri, de azi, si de maine . Numai de mine, de gargara mea,  de pocismele gurilor si gandurilor strambe, pe care ti le arunca un fitecine, pe toate drumurile,  nu avea nevoie.
A iesit din  camaruta, sa faca un dus.
– Il vedeti, domnule general?
– Pe cine?
– Domnul acela care face dus. Este prefectul judetului.
– Care  dintre ei?
– Cel  din dreapta.
– Cel brunet?
– Nu, cel mare, solid. Cel in slip rosu. Este domnul prefect.
Ma mir cum rezista in functia asta. Eu as sparge geamurile dupa 5 minute de stat  in colivia grijilor tuturor.
Si am tot vorbit cu domnul general. De una, de alta. De cum se alege praful, cand judeca tot poporul, dar si de cum se alege praful, cand judeca nesimtitorul – cu televiziunea, cu scrisul, cu politica, cu justitia, cu armata, cu razboiul, cu economia, cu supraveghearea si controlul, cu nesimtirea, cu perturbatia, cu supertehnologia, sau barbaria, daca- ei, daca – daca „judecatorul” nu se pune, dupa ce a dat o sentinta educativa, nu distructiva, nu absoluta, ci relativa, unui om, sau fiecaruia   dintre ei, o zi, macar, in locul lui. Sa simta si el. Pe nervii lui. Si carnea lui.
Ca munca ,  viei, de exemplu,  din care, toamna, va bea si cel care, eliberat pe cuvant, o ingrijeste,  si altii,  care nu mai au nici maini, nici puteri, pentru ea, este nu o pedeapsa, ci o inaltare. Din cadere. In rang.
Si  uite asa, m-am pomenit razand, singur, in aburul cald, si umed. De ce este ingrijorat domnul prefect? De suporterii cainilor?
 De ce nu sunt intampinati suporterii cainilor cu paine si sare? La tren? La autocare?
Mai fratilor, noi va dam. Ce avem, mai bun. Din omenia pamantului. Ca sa invinga nu cel mai al dracu’. Ci acela care  este mai bun.
Acum, daca voi faceti jocul Raului, in tribune, si dupa, sa nu ziceti ca jandarmeria este bastana.
Cineva trebuie sa apere si painea, si sarea pamantului, sa nu fie calcate de porci, nu de caini, in picioare.
Din pacate, eu nu pot sa o fac cu o poezie.
Doar cu o incercare. De e seu.
Inaintea unei vechi gale de fair-play de traditie.
18 aprilie 2015

Lasă un răspuns