Liviu Florian Jianu: PE CE, UNU?

PE CE, UNU ?

Teatrul Naţional Craiova – Perpetua şi Felicitas”

de Liviu Florian Jianu

Raport de pe C2. 12 şi 12. Închinarea la cărucior. Închinarea la om. Se confirmă. Oamenii înalţă căruciorul. Oamenii ridică pruncul anonim. Femeia născătoare strigă. Se confirmă.

Cuşca modernă a suferinţei lui Iisus Hristos la 2000 de ani de la naştere. Cu duhul în toţi.

Tragedia creştină se repetă în modernitate. Perpetua în registrul  modern.

Scara de aluminiu. Se urcă cu faţa spre public. Este bine. Suficienţa cunoaşterii. Sfidarea universală în Numele Mântuitorului. Apoi coboară.

O definiţie a vieţii de creştin prin Felicitas.

Mitologiile şi religiile şi modernitatea la judecata sabiei. Sincronism refăcut. La premieră, exista o suprapunere de planuri şi un element de confuzie: închinarea dublă. .Acum,  oamenii îngenunchează  în faţa sabiei. Teama este stăpânul acestei lumi? Când mormântul apare pe cer, lumea este toată în genunchi în faţa Dreptului sabiei.

Dumnezeu este viaţa. Dar judecă Sabia.

Ispita. Ce vă ofera el? Totul, până la moarte.

Mărul. Calul troian. Botezul. Salvarea. Calea cea strâmtă.

Preţ cinstit. Pentru fiecare în parte. Singur. Dumnezeu nu a trişat pe nimeni. Nici măcar pe Diavol.

Rezultatul? Die Garten der Laute. Raiul pe Pământ.

Două reflectoare pe scenă.

Două lămpi în sală.

Câtă risipă de melancolie pentru moartea unui înger.

Hristos este viu. Ultimele spovedanii creştine Lui, din lumea lui Orwell.

Identificarea. Identitatea.

Ploaia de aur. Spre Palestina. Spre Ierusalim.

Un vot liber exprimat, datat 6 martie 2000 la Alegerile Universale pentru Regele nostru de drept, Iisus Hristos.

Crăciun în vitrina Cutiei de Chibrituri.

Lasă un răspuns