Liviu Florian Jianu: O poveste de pe Șcheii Brașovului

descărcare

Povestea unei fotografii

 

O poveste de pe Șcheii Brașovului

 

A fost odată un copil care își iubea mult părinții.

Într-o bună zi, tatăl lui a plecat.

Într-o fotografie.

Mama venea la el, și privea – când la el, când la tata.

Nu știa cum să se împartă.

Și până la urmă, a plecat și ea.

În aceeași fotografie.

 

Fotografia mirosea a zmeură proaspătă.

 

Și copilul o sorbea din ochi – și se sătura – din privirile lor, care îi umezeau buzele, atât de îmbelșugat.

 

Totuși – ar fi vrut să stea de vorbă cu ei. Să îi asculte, chiar.

 

Ce să facă cu mirosul acesta atât de aspirat?  De priviri? Cum să îl înțelegi?

 

Uite, să ne imaginăm că am avea o clapă.  Apoi, alta…

 

Și le-am apăsa…

 

Nu ne-ar răspunde, cumva, și ei?

 

Mai greu a fost până  a găsit o mătușă.

 

Care i-a adus minunea.

 

O pianină care mirosea.

 

A istorie de primăvară.

 

Restul, era ușor.

 

Să stai de vorbă cu părinții tăi, privindu-i…

 

Și ei – să îți zâmbească din fotografie…

 

Să clipească din ochi… de fericire.

 

Să le scânteieze în ei – lumina aceea – ba chiar – să se miște ușor…

 

 

Aceasta – oricât ar părea de neînviat – este o fotografie vie…

 

Lasă un răspuns