Liviu-Florian Jianu: NOTA DE PLATĂ. Din manuscrise

 

Poliţia Locală m-a amendat pentru că nu aveam rovinieta afişată în geam, la maşină. De fapt, nu o aveam deloc.

Când fratele meu mi-a plătit impozitul auto şi taxa de parcare, la Direcţia de Taxe şi Impozite, nu aveau roviniete. I s-a spus să vină după ea peste o săptămână.Nu a mai venit.

Am primit azi dimineaţă procesul verbal de amendă. Din data de 28 august. Se menţiona în el că dacă plătesc în 48 de ore, achit doar jumătate din amendă: 50 Roni. 50 de pâini.

Am mers la Direcţia de Taxe şi Impozite să plătesc. Operatorul mi-a spus că termenul de 48 de ore era deja depăşit. Într-adevăr, 28 august – 3 septembrie înseamnă mai mult de 48 de ore.

I-am arătat plicul poştei, cu data de 3, data la care am primit procesul verbal. Mi-a cerut plicul, am plătit, şi mi-a dat chitanţa.

Din  nou, am predat Poliţiei şi Birocraţiei toate armele. În faţa justiţiei, nu am dovada plicului.

Probabil, când voi trimite Poliţiei copia procesului verbal, şi chitanţa de plată, aşa cum se cere în procesul verbal de amendă, mi se va răspunde că nu am nicio scuză şi trebuie să achit amenda integral.

O voi face. Nu am nicio încredere în Justiţie. Deşi Justiţia este aceea care m-a pus în posesia pământului bunicilor, pentru că am avut pe el proces verbal de punere în posesie, şi semnăturile a peste jumătate din membrii comisiei de împroprietărire. Intraseră alţii peste pământul meu. Justiţia căreia i-am achitat pentru asta taxele legale, plus 300 de dolari mită, zeci de drumuri, şi trei sau patru ani de procese.  Cu dreptatea în mână.

Acum, nu mai am aceşti bani, să îi dau. Nici putere să lupt. Mă voi retrage de unde am mai intrat odată, în 1992, şi de unde am ieşit în 1995. În Clinica de Psihiatrie.

Acolo – în general – este linişte, plăcut şi frumos. Şi nu mai ai nicio grijă. Te simţi ca în Rai. Deşi – uitasem – sunt şomer cu dosarul în aşteptare. Nu pot fi internat. Rămân în stare de contemplare, acasă. Spor la treabă, oameni buni! Sau tocmai aţi fost daţi afară? Înţeleg şi asta. Ţara nu poate să se mai împrumute. Dacă vrea să mai existe. Îi înţeleg pe toţi. Chiar şi pe mine. Pentru că eu, vedeţi, deşi om, nu cer niciun drept al omului. Cine să-l plătească?

 

3 septembrie 2013

 

Cu deosebit respect,

Jianu Liviu-Florian

Lasă un răspuns